„La limita de jos a ceruluiâ€/La limita de jos a speranÈ›ei
May 12th, 2014 by vasgar
Dacă vrei să evadezi din plasa banalităților cotidiene și să eviți să mai faci cronica unor personaje politice detestabile (de pildă, Rogozin), e bine să mergi la un Festival de Film European. Se întâmplă la Chișinău, pentru a treia oară, cu sprijinul Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova. Pe durata unei săptămâni, între 11 și 16 mai, la Centrul Cultural Gaudeamus, chișinăuienii vor vedea gratis producții de cinema de ultimă oră, semnate de regizori din întreaga Europă: Ungaria, Austria, Republica Cehă, Germania, Danemarca, Finlanda, Spania, Italia, Suedia, Franța, Lituania, Polonia – un Wajda, nou! – , Slovacia, Moldova și România.
A deschis Festivalul pelicula „La limita de jos a ceruluiâ€, o coproducÈ›ie frățească, moldo-română, regizor Igor Cobileanski. Acest film a putut fi realizat, deoarece „România a dat bani, iar Moldova a dat geniu creatorâ€, după cum s-a exprimat plastic Ambasadorul Marius Lazurca la ceremonia care a precedat premiera. Și chiar mi-a fost dor de un film basarabean, după întinsul deÈ™ert care a cuprins branÈ™a, odată cu sucombarea studioului „Moldova-Film†(prezent doar cu numele în lista instituÈ›iilor de cultură de la noi).
Filmul lui Cobileanski (scenariu scris în colaborare cu Corneliu Porumboiu) prezintă destinul frânt – proscris, aș spune – al basarabenilor sub cerul apăsător al unei tranziții fără de sfârșit și fără de speranță. De aceea, griul, cenușiul, vesperalul angoasant domină coloristic imaginea (operator Oleg Mutu), iar muzica lipsește cu desăvârșire.
Viorel (interpretat de Igor Babiac) È™i prietenul său (jucat de Sergiu Voloc) au un vis: să zboare cu deltaplanul. ÃŽnsă „maÈ™ina cu aripiâ€, mereu reparată, cârpită, reajustată, refuză să se desprindă de pământ È™i, la fel, se amână È™i È™ansele celor doi de a-È™i schimba viaÈ›a. Până li se va împlini visul, ei își câștigă existenÈ›a făcând trafic cu droguri, interacÈ›ionând cu lumea interlopă – furnizorii de „iarbăâ€. O întreprindere vinovată, făcută să pună într-un contrast cu atât mai È™ocant „gratuitaâ€, „poetica†lor dorință de a zbura, de a-È™i depăși condiÈ›ia nefericită.
Viorel, băiat fără tată, personajul aflat în vizorul camerei de luat vederi pe durata întregului film, pare – cel puțin până la un punct – omul cel mai inocent în această poveste în care se trăiește fals, se minte și se manipulează. El vrea să se smulgă din angrenajul vicios, să-și găsească un rost, o slujbă cinstită, sâcâit și de bombănelile mamei sale, dar mai ales chinuit de propriul sentiment de insatisfacție și derută. Maria (interpretată de Ela Ionescu) îi aprinde pasiunea: Viorel o curtează, o urmărește, dar foarte curând descoperă că fata pe care o dorea făcea parte din același peisaj decăzut – este combinată cu un pușcăriaș și își „oferă grațiile†unui anchetator, cel care va trebui să-i elibereze, din lipsă de probe, iubitul din arest. Egoist, ros de gelozie, Viorel dezvăluie polițistului schema traficului de droguri doar pentru a o scoate pe Maria din prizonieratul libidinos al acestuia. Abdică, dezgustat de propria abdicare.
Prietenul său, cu care muncește la deltaplan și împărtășește, în același timp, degradanta meserie de distribuitor de stupefiante, este urmărit de poliție, fuge în Transnistria, trecând Nistrul cu o barcă, ajutat de niște complici (poate chiar de aceiași rusofoni care-i aprovizionau cu droguri). Pare că a scăpat. Dar în ultima secvență din film, când Viorel îi privește în noapte pe cei trei urcând malul stâng al Nistrului, de dincolo de perdeaua forestieră în spatele căreia aceștia dispar răsună o împușcătură.
Un sfârșit tragic și o morală cât se poate de explicită: refugiul „penal†din Moldova în criminala Transnistrie este o iluzie. Nu există salvare. Deltaplanul rămâne la sol. (…)
Continuare pe: Â http://ziarulnational.md/vasile-garnet-la-limita-de-jos-a-cerului-la-limita-de-jos-a-sperantei/