Vasile Gârneţ

Doamna Olimpia B. e singura persoană de la scara noastră de bloc și, cred, din întreaga casă, care nu merge să „ia lumină” de la biserică în noaptea de Înviere. Am aflat asta, pentru că mi-a spus chiar ea. A observat – da, recunoaște, e o persoană care observă – că nici eu nu mă duc să „iau lumină” și a considerat că putem vorbi pe acest subiect. Ea nu-i judecă, Doamne ferește (nu e o halucinată a liberei cugetări), pe cei care se duc spre dimineață, pe la 4.00, cu lumânări și candele să împrumute din scânteia focului haric, dar o indispune brusca lor agitație evlavioasă, falsitatea gestului, pentru că nimic nu-i recomanda drept buni credincioși în restul zilelor. Îi cunoaște bine.

Se îmbulzesc să sfinÈ›ească cozonacii, dar în ziua PaÈ™telui chefuiesc cu muzica dată la maximum, de parcă ar sărbători „Deni Pobedî”. Dansează, cântă – „Ой, мороз-мороз, не морозь меня,/ Не морозь меня, моего коня” – È™i spre final se bat. Se aleargă pe scări È™i chiar prin curte, fără ruÈ™ine, pentru că vreunul dintre bărbaÈ›i a bănuit vreo infidelitate din partea soÈ›iei cât a fost plecat în Germania după maÈ™ină. Aduc rable vechi, le repară, le vopsesc È™i le vând la preÈ›uri bune. Din asta trăiesc. E o adevărată harababură de parcare lângă casa noastră… Și când aduc lumina harică È™i cozonacii calcă prin zoile din faÈ›a blocului, unde, mai devreme, È™i-au spălat maÈ™inile. Cum să-È›i speli maÈ™ina în faÈ›a casei? Ce fel de credincioÈ™i sunt aceÈ™tia? Nu dau cu mătura pe scări – „să facă lumină aici, unde trăiesc” – È™i nici nu curăță în lift, unde tot ei È™i plozii lor scuipă ca niÈ™te nesimÈ›iÈ›i. Și aruncă pe jos hârtiile din cutiile poÈ™tale, nu le duc la lada de gunoi, care e chiar în drumul lor, la ieÈ™irea din bloc… Iar a doua zi de PaÈ™ti fac frigărui în poieniÈ›a din faÈ›a casei È™i beau de zvântă cu copiii alături de ei. Ultimele două decese în casa noastră au fost cauzate de beÈ›ie. Cele mai mari datorii la întreÈ›inere le au cei cu autoturisme scumpe, care pun muzica tare când parchează în faÈ›a blocului, să fie văzuÈ›i È™i auziÈ›i de la balcoane. Când chemi o ambulanță nu are loc de maÈ™inile lor…

Doamna Olimpia B. face, îngrijorată, inventarul viciilor unei lumi în care trăiește. E o moralistă, un „spirit protestant” – tipul de femeie singură și sobră, care găsește timp și pentru alții.

Continuare pe: http://www.ziarulnational.md/vasile-garnet-lumina-la-scara/