Vasile Gârneţ

“Our windows were dark. The entrance was empty. I walked close to the left wall when I entered, but it was empty: just the stairs curving up into shadows echoes of feet in the sad generations  like light dust upon the shadows, my feet waking them like dust, lightly to settle again”. (W.F., The Sound and the Fury )

„Ferestrele noastre erau întunecate. La intrare nu era nimeni. Când am intrat am mers pe lângă peretele din stânga, dar nu era nimeni: doar scările arcuindu-se în sus în umbră ecourile paşilor generaţiilor triste ca praful uşor peste umbre, paşii mei trezindu-i ca praful, ca lin apoi să se aşeze iarăşi” . (Traducere de Mircea  Ivănescu)

Versiunea românească a lui Mircea Ivănescu e remarcabilă, dar parcă mi-aş dori o nouă traducere a „Zgomotului şi furiei”. O dată la 30 de ani marile cărţi merită „să treacă” printr-o nouă traducere.

***

 Un telefon de la o persoană draga  din Ferrara (patria lui Antonioni): “… Linişteşte-te. Eşti atât de bun şi atât de necesar, că  nu ţi se poate întâmpla nimic rău”.
Şantaj sentimental. Mi s-a făcut ruşine. N-am încotro, să cânte muzica:

http://www.youtube.com/watch?v=UHCgZY-HX6U

Dar nu e încă piesa muzicală pe care o caut.