Vasile Gârneţ

greu şi chinuitor traversează nopţile
bătrânul poet muncit de insomnii
uneori mă caută la telefon în dricul nopţii
“bespokoiu?” (te deranjez?) mă întreabă
glumeţ-politicos în rusă şi vorbeşte necontenit
râde nervos, tensionat, tuşeşte spasmodic (îl simt
că suferă şi monologul acesta e doar o încercare
de a se elibera de angoasă ÅŸi de teama că va muri…
a avut impulsul să mărturisească ceva – un amestec de
oroare ÅŸi dorinţă – dar a renunÅ£at pe drum
ÅŸi acum umple timpul cu vorbe
e chiar supărat că a avut un moment de slăbiciune
şi iată-l cum trece la atac, bârfeşte cu poftă
face aluzii slinoase, mă laudă şi mă insultă
în acelaşi timp)

“eu sunt ca o bufniţă, ies numai noaptea – spune
mă lupt cu întunericul ca Iacob cu îngerul -
ÅŸi adaugă imediat – e drept că noaptea
lucrurile devin oarecum tainice ÅŸi
te îndeamnă la confesiune…
tu scrii noaptea?… îţi ÅŸlefuieÅŸti cehovian prozele?…
eu nu mai pot nici ziua să mâzgălesc ceva
mi-am epuizat toată combustia
adevărul e că nu rămâne nimic în urma noastră
spune sincer, tu chiar reciteÅŸti vreo carte
scrisă de-un basarabean?
mai răsfoieÅŸti mormanul acesta de maculatură?…
am scris cu toţii pentru groapa comună a istoriei
am scris lozinci târâtoare ÅŸi-am avut uneori un succes otrăvit…
ce carte a vertebrat cultura noastră, spune-mi şi mie?
nici unul dintre noi n-a fost destul de mare
pentru o asemenea chemare – cred că aici l-am citat
pe Camus, dar rima îmi aparÅ£ine…
noi, basarabenii, suntem traducători-trădători
am tradus pentru ruşi şi i-am trădat pe români
dar mai ales am trădat românul din noi
am trădat tot, poate doar limba pe care
o vorbim acum n-am trădat-o
de altfel, trădarea e o meserie veche
uite un alt citat, cred că-i din Céline
“trădarea e aceeaÅŸi, trădătorii diferă…”
sper că îmi apreciezi cultura franceză bine asimilată?…

nu te plictisesc?…
oricum nu vei recunoaÅŸte, tu eÅŸti politicos
“politeţea e religia omului modern”, nu-i aşa?
a spus-o cred un postmodernist de-al vostru…
vorbe, vorbe aruncate mulţimii
după care fiecare îşi ascunde propriul infern
tu cum trăieşti în melting pot-ul basarabean?
sună bine, aproape codat, nu-i aşa?
mai bine ar fi să te întreb cum trăieşti
printre mâncătorii de seminÅ£e?…
de ce oare sărăcia nu-i stimulează şi
                                               pe-ai noştri?
spune, că tu mereu găseşti rezerve noi de semnificaţii
tu eÅŸti fructul bibliotecii, iar eu al fricii
cât durează o noapte fără să poţi să dormi?
dar o săptămână, un an?…
de fapt nu mai contează
eu am urcat de mult în trenul care
mă duce pe tărâmul împăcării
nu cred că mai trăiesc până în iarnă
să mă salute din nou cu căldură cuşmele
sovietice în ChiÅŸinău…

dar destul, te-am obosit, din păcate n-a fost nici
de data aceasta un dialog al vârstelor
şi asta pentru că tu nu ai organ pentru glumă
pentru joc, pentru ridicol…
la tine totul e tristeţe şi suferinţă
eÅŸti irespirabil…
“în afara tragicului nu există literatură”, parcă aşa spuneai
relaxează-te, tristeţea privilegiază reflecţia
şi în Basarabia cei care gândesc înnebunesc
noi trăim aici sub cerul gol, fără îngeri
poţi să scrii despre asta într-un poem
atât, te mai sun dacă nu mor

* (joc de cuvinte în rusă, aici în
traducere: fără liniÅŸte – te deranjez?)