Vasile Gârneţ

Scrisoare deschisă lui Ioan T. Morar

Dragă domnule Ioan T. Morar,
Recunosc că textul „Adio, Republica Moldova!”, pe care l-aÅ£i  plasat pe  blogul dvs.  – http://morar.catavencu.ro/2009/04/05/adio-republica-moldova/ – m-a întristat ÅŸi mi-a accentuat suferinÅ£a din aceste ore de după alegerile din Basarabia. Nu sunteÅ£i, probabil, singurul din România care are această reacÅ£ie. Vă înÅ£eleg nemulÅ£umirea ÅŸi… sila, dar din punctul meu de vedere, ca intelectual din Basarabia, care am rămas în această provincie nefericită pentru a sluji cultura română, sperând că nu este un efort zadarnic, cred că sunteÅ£i nedrept. Nedrept cu cei care au votat ÅŸi votează de douăzeci de ani împotriva comunismului, dar ÅŸi nedrept – chiar dacă sună paradoxal – cu cei care au votat pentru comuniÅŸti, pe 5 aprilie. Pentru că aceÅŸtia din urmă sunt niÅŸte victime. NiÅŸte oameni derutaÅ£i, dezinformaÅ£i, manipulaÅ£i, terorizaÅ£i de un regim cinic ÅŸi corupt. Basarabia, domnule Morar, este un teritoriu ocupat de un comando prorusesc, care face ce vrea în Republica Moldova: domină lumea afacerilor, controlează principalele posturi tv ÅŸi de radio cu acoperire naÅ£ională, asmute structurile represive – securitatea ÅŸi poliÅ£ia – împotriva celor care gândesc altfel. AmintiÅ£i-vă de România lui CeauÅŸescu. E acelaÅŸi caz. Cu singura dar fundamentala deosebire că în România aÅ£i avut un comunism… în limba română, iar noi, chiar ÅŸi la aproape 20 de ani de la implozia urss-ului,  avem în continuare un regim opresiv de inspiraÅ£ie străină, care ne interzice să vorbim până ÅŸi limba maternă. Mai adăugaÅ£i aici, domnule Morar, o Transnistrie ca o Å£eavă de tun gata să explodeze, ÅŸi o Rusie imperialistă de o cruzime fără seamăn, pe care doar situarea Republicii Moldova în proximitatea Uniunii Europene ÅŸi a NATO a împiedicat-o să rezolve „problema românismului basarabean” în maniera în care a procedat cu Georgia în august 2008.

Dragă domnule Ioan T. Morar, am avut ÅŸi eu – cetăţean român originar din Basarabia -  în aceÅŸti ani post ‘89 numeroase dezamăgiri legate de România. M-a umplut de revoltă Ion Iliescu ÅŸi plutonul său de comuniÅŸti reciclaÅ£i care au transformat România în Å£ara teroriÅŸtilor invizibili ÅŸi a mineriadelor ciclice, Ion Iliescu, cel care a avut în mână Unirea cu Basarabia în toamna lui ’91, dar a refuzat-o, pentru a nu supăra Moscova. M-au indignat ÅŸi mi-au trezit dezgustul ÅŸi alte personaje din bestiarul postcomunist al României, activi ÅŸi azi în politică: parlamentari, uneori chiar vicepreÅŸedinÅ£i ai Senatului, ÅŸefi de partide, primari, baroni locali, oieri mistici ÅŸi interlopi deveniÅ£i vedete tv. Dar niciodată n-am zis „Adio, România! Te scot din zona mea afectivă…”. Pentru că am ÅŸtiut că România este mai mult decât ceea ce îmi provoacă dezgustul ÅŸi deprimarea. Åžtiam că, în acelaÅŸi timp, în România trăiesc persoane pe care le respect ÅŸi le admir: Andrei PleÅŸu, Doina Cornea, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Mircea Ivănescu, Horia-Roman Patapievici, Alina Mungiu-Pippidi, Lucian Boia, Sorin Alexandrescu, Mircea Cărtărescu, Nicolae Manolescu, Emil Hurezeanu, Gabriela AdameÅŸteanu, Ion Caramitru, Nicolae Prelipceanu, Rodica Palade, Marta Petreu, Mircea MihăieÅŸ, Mariana CodruÅ£, Bogdan Ghiu, Silviu Lupescu, Cristian Pătrăşconiu, Liviu Antonesei, Cristian Tudor Popescu, Armand GoÅŸu, Dan C. Mihăilescu, Ion Mircea, Alexandru Zub, Magdalena Boiangiu, Gabriel Andreescu, Carmen MuÅŸat, Alexandru MuÅŸina, Andrei Bodiu, Alexandru Florin-Platon, Simona Popescu, Ion Bogdan Lefter, Nichita Danilov, Dan Perjovschi, Alex Leo Åžerban, Mircea A. Diaconu, Cezar Paul Bădescu, Ioana Pârvulescu, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Marius Chivu ÅŸi mulÅ£i, mulÅ£i alÅ£ii.
Vă anunÅ£ cu acest prilej că ÅŸi dvs., domnule Ioan T. Morar, sunteÅ£i un autor pe care îl preÅ£uiesc ÅŸi-l citesc cu plăcere – romanul „Lindenfeld” l-am oferit, entuziasmat, spre lectură mai multor prieteni ai mei din ChiÅŸinău. Nu-i cunoaÅŸteÅ£i pe aceÅŸti oameni, probabil nu veÅ£i auzi niciodată despre ei, însă ei vă situează pe harta intelectuală ÅŸi afectivă a României lor.

Domnule Ioan T. Morar, cred că dacă a lipsit ceva în această perioadă în care ne-am regăsit „ca fraţi”, noi, românii de-o parte şi alta a Prutului, a fost o cunoaştere adevărată, nemediată de prejudecăţi şi proiecţii de suprafaţă. Doar această necunoaştere, după părerea mea, poate genera reproşuri şi „despărţiri” nedrepte şi dureroase.

Cu respect ÅŸi prietenie,
Vasile Gârneţ