Societatea cehă este foarte stabilă în opţiunile ei politice, este o societate profund structurată, ceea ce înseamnă că orice persoană care se consideră lider de opinie, o autoritate, este o 'autoritate' doar pentru o anumită grupare sau categorie socială. Nu există în Cehia persoane-guru de nivel naţional (4)

- Listele cu agenţi au fost publicate?

- Doar neoficial. A fost o "scurgere de informaţii". Există un fel de joc social cu acest nume. Statul nu poate publica asemenea liste, dar un particular da. Tocmai aşa s-a întâmplat. O asemenea persoană, fost disident, care conduce un ziar independent, numit în cehă Gazeta necenzurată, a publicat, ca urmare a unei "scurgeri de informaţii" din zona ministerului de Interne, anumite fişiere, care conţineau numele incomplete şi numele de cod ale agenţilor fostei Securităţi, dar aşa cum acolo se mai indica şi data precisă a naşterii, şi originea, s-a putut deduce cu relativă uşurinţă despre cine este vorba, aşa încât toată societatea a fost pusă la curent cu identitatea celor înscrişi în acele "liste ale ruşinii".

- Nu, n-ar mai avea sens. Generaţia respectivă se stinge. În plus, ţara se îndreaptă spre Uniunea Europeană, care îşi are propriile reguli privind accesul la informaţia considerată secretă. De fapt lustrarea vizează agenţii fostei Securităţi şi înalţii demnitari de partid până la şefii de rang judeţean. În societatea cehă există o susţinere destul de largă pentru legea lustraţiei, în această formă suficient de tolerantă a sa.

- Preşedintele consideră, în primul rând, că legea este discriminatorie pentru că limitează în drepturi un anumit grup de oameni, care devin purtătorii unei vini colective. El consideră că în cadrul unei asemenea legi se acordă credit informaţiilor alcătuite de poliţia politică comunistă, deoarece nu există altele - aceasta e argumentaţia obişnuită prezentată împotriva legii lustraţiei, faptul că comuniştii puteau să introducă pe cineva în lista agenţilor numai pentru a-l compromite. Dar aceasta nu este decât o speculaţie teoretică, deoarece Havel şi alţi disidenţi nu întâmplător nu au fost incluşi în liste. Havel, de exemplu, era la un moment dat considerat un potenţial candidat la colaborare cu poliţia politică, dar această calitate o desemna însuşi Serviciul Secret comunist: ei găseau o persoană, încercau să o angajeze, şi persoana în cauză declina "oferta". Havel, în particular, a avut curajul să-i refuze, încât ei au înţeles că este inutil să-şi piardă vremea încercând să-l năimească. Aşa el a fost degradat din rândul colaboratorilor potenţiali cu organele în categoria celor urmăriţi - este calea normală. Dar calitatea de candidat la colaborare nu poate constitui un temei pentru o adeverinţă pozitivă de lustrare. "Candidat" e o treabă internă a poliţiei politice, care încerca pe toţi să-i treacă din "candidaţi" în angajaţi. Unii din "candidaţi" au refuzat să colaboreze, alţii au semnat pactul cu diavolul. Un certificat pozitiv de lustrare se eliberează cuiva doar în cazul în care dosarul acestui om conţine un document iscălit de acesta prin care el consimte să colaboreze cu Securitatea. Fără existenţa acestui document semnat personal, orice alte hârtii din dosarul său nu sunt luate în considerare.

- Exact. Cealaltă lege de care m-aţi întrebat, anume legea privind accesul cetăţenilor la propriul dosar din arhivele securităţii, este analoagă legii germane, administrată, aşa cum ştiţi, de imensul departament condus de pastorul Gauck. Toate dosarele securităţii cehoslovace au fost concentrate în localitatea Partdubice. Orice persoană are posibilitatea contra unei taxe de 1000 coroane să-şi citească dosarul, să-şi facă chiar şi o fotocopie, dar numai după propriul dosar, nu şi după al altuia. Ordinea e următoarea: de îndată ce omul înaintează o cerere în acest sens, dosarul său este examinat de personalul acestui serviciu care şterge cu cerneală neagră numele terţe, al celora care nu sunt legaţi de dosarul său în mod nemijlocit şi au nimerit acolo cumva accidental. Este curios că, la fel ca şi est-germanii, cehii nu manifestă un interes prea mare pentru propriile dosare şi doar câteva mii de cetăţeni au dorit în tot răstimpul acesta să-şi consulte "mapele" de la fosta Securitate. Havel însuşi a refuzat să-şi vadă dosarul, spunând că nu are nici o plăcere să cunoască numele prietenilor care l-au "turnat" la Securitate. Oamenii în general nu vor să ştie. Au fost doar câteva cazuri cu unii intelectuali care, după ce şi-au consultat propriile dosare, au acuzat în articole de presă pe unii confraţi pentru activitatea lor de agenţi în rândul breslelor de creaţie. Dar aceste întâmplări nu au avut o rezonanţă prea mare.

Pentru că şi acei care au "turnat" au făcut-o sub diverse surse de presiune. Se consideră că legea lustraţiei şi-a exercitat deja efectul purgativ şi în continuare atitudinile se decid la nivel individual. Tocmai pentru că în urma acelei "scurgeri de informaţii" de care vă vorbeam listele cu agenţi au fost cunoscute, mulţi au decis să nu mai răscolească trecutul.