|
Pe dreapta se va da o bătălie pentru supravieţuire. Cele două partide principale pe acest segment politic, Partidul Forţelor Democratice şi PPCD, se confruntă ambele cu crize asociate de scandaluri şi disidenţă. Totuşi, ambele formaţiuni politice contează pe un electorat fidel, care le-a asigurat până acum un procentaj de 8-10 la sută. Unicul partid care ar mai putea depăşi bariera electorală de 6%, conform sondajelor de opinie, este Partidul Liberal. Alte câteva partide mai mici de pe acest segment vor fura cu certitudine voturile competitorilor principali, slăbindu-le şansele de a intra în parlament.
Rezultatul alegerilor parlamentare din 25 februarie va mai fi influenţat şi de câţiva factori importanţi. În primul rând, se prognozează o prezenţă tot mai scăzută la urnele de vot. Deşi în actuala campanie s-au înscris mai puţini concurenţi electorali, dispersarea fără precedent a forţelor politice de centru şi de dreapta şi lipsa unor favoriţi pe acest segment politic va deruta foarte mult electoratul, încât cred că e greu să ne imaginăm o participare la vot de 60-70%. Participarea redusă la vot va fi influenţată şi de durata mai mică a campaniei electorale, precum şi de refuzul administraţiei din Transnistria de a deschide secţii de vot în zonă, unde locuiesc circa 180 mii de cetăţeni moldoveni.
Al doilea factor decisiv în rezultatul alegerilor, aşa cum menţionează mai mulţi observatori, este posibilitatea unei fraude electorale de proporţii. Conform estimărilor, circa 600 mii din cei 2,4 milioane de alegători moldoveni sunt plecaţi la muncă în străinătate. Puţini dintre aceştia se vor duce să voteze la ambasadele moldoveneşti din ţara unde lucrează, iar acasă, în Basarabia, conform unor liste învechite, cineva poate contabiliza în mod fraudulos buletinul lor de vot.
Din punct de vedere al dinamicii preferinţelor politice, mă aştept la o polarizare a opţiunii electoratului, astfel încât partidele situate la extremele spectrului politic moldovenesc, respectiv PPCD şi PCM, să-şi întărească poziţiile din contul partidelor situate în centrul eşichierului politic.
Alegerile curente ar putea consemna şi trecerea în anonimat a unor personalităţi politice, precum şi a partidelor pe care le conduc, aşa cum s-a întâmplat cu Partidul Democrat Agrar în alegerile din 1998.
Preşedintele Lucinschi, un actor inepuizabil pe scena politică moldovenească, după ce şi-a pierdut susţinerea în fostul parlament, îşi pune acum speranţele în "Alianţa Braghiş", care ar putea recâştiga controlul centrului politic în viitorul parlament, încercând astfel să-şi asigure un nou mandat prezidenţial. Deocamdată unicul contracandidat al său este comunistul Vladimir Voronin.
Pe plan extern, Rusia constrânge din ce în ce mai mult Moldova la o apropiere politică de CSI, în special prin intermediul susţinerii separatismului transnistrean. Atât Vladimir Voronin, cât şi Dumitru Braghiş s-au întâlnit recent cu preşedintele Putin care, potrivit presei ruse, sprijină triumviratul Lucinschi-Braghiş-Voronin la cârma Moldovei pentru viitorul apropiat.
În aceste condiţii, se prefigurează trei scenarii posibile ale soartei viitorului parlament.
1. Repetarea distribuţiei anterioare a fotoliilor parlamentare, cu o prezenţă comunistă puternică şi patru-cinci partide de centru şi centru-dreapta. În cazul în care "Alianţa Braghiş" înregistrează un succes considerabil, e posibilă o coaliţie de centru-stânga sub preşedinţia lui Lucinschi, favorizată de Moscova.
2. O deplasare semnificativă spre stânga, datorată absenteismului şi dispersării electoratului de dreapta, care vor permite o majoritate simplă a comuniştilor în viitorul legislativ, alături de 2-3 partide mici de opoziţie. În acest caz, PCM va desemna premierul, va alege preşedintele Parlamentului şi va decide cine va fi preşedintele statului.
3. Dizolvarea repetată a Parlamentului, în caz că noul legislativ va eşua în tentativa sa de alegere a şefului statului. Constituţia noastră permite preşedintelui în exerciţiu să dizolve Parlamentul o dată pe an. Atunci când a semnat, pe 31 decembrie 2000, decretul de dizolvare a Parlamentului, Petru Lucinschi şi-a lăsat conştient mână liberă pentru o nouă dizolvare a legislativului în 2001.
Primul scenariu enumerat de mine, cel mai probabil, va spori considerabil forţa PCM şi va aduce pe agenda politică câteva obiective promovate cu insistenţă de către comunişti, cel mai însemnat fiind schimbarea orientării ţării către un parteneriat mai strâns cu Rusia. Federalizarea Moldovei, conform planului Primakov, pare să fie, de asemenea, una dintre priorităţi. Încercând apele, în ianuarie curent, autonomia găgăuză, alt cuib al separatismului şi o zonă tradiţional "roşie", a cerut ultimativ o mai mare autonomie, un număr de deputaţi în Parlament şi controlul asupra proprietăţii de stat de pe teritoriul său, pe care l-a şi obţinut. În Rusia, Duma de stat a dezbătut recent legea despre teritoriile ruse din afara graniţelor federale, vizând evident regiuni separatiste din CSI precum Transnistria. În cursul vizitei sale în Moldova, din vara anului trecut, Putin a cerut dreptul de a avea o bază militară rusă în Moldova, găsind înţelegere din partea preşedintelui Lucinschi şi a premierului Braghiş. Comuniştii susţin de asemenea recunoaşterea limbii ruse drept a doua limbă oficială, cerută şi de administraţia din Tiraspol, precum şi aderarea Moldovei la uniunea Rusia-Belarus.
În concluzie, după zece ani de continuă criză economică şi lipsa unui progres în integrarea europeană, R. Moldova se confruntă cu pericolul real de a fi supusă din nou dominaţiei ruse, conform scenariului belarus.
|
Inapoi la cuprinsul numarului