O emisiune TV la final (6)

V. G.: - O să afle din Contrafort!

D. P.: - Exact. Totuşi, sper să putem propune o altă formulă de emisiune, care să ne aparţină. Deocamdată, eu văd lucrurile aşa: fie ea se termină brusc, fie va continua în formatul existent, cu alţi moderatori, poate va deveni una mai "clasicoidă", dar există şanse ca emisiunea să rămână şi să nu fie proastă, ci una mai mediocră, să zicem. În orice caz, eu nu am nici un interes ca ea să se termine. Recunosc, poate am vrut prea mult, dar nici nu vreau să mă opresc aici. Auzi tot timpul asta în România: "Acum nu e momentul, acum nu se poate". Dar de ce nu se poate? Adicã, pânã când? Lãsaþi-mi visul în pace!... Eu cred că pot fi făcute lucruri foarte bune în condiţiile date, cu tehnicienii aceştia, cu bani puţini, numai să existe voinţă. Soluţii se găsesc. Până una-alta, şi România, şi Moldova sunt superbogate în subiecte. Tot timpul se întâmplă lucruri interesante, şi vizual, şi conceptual, depinde cum le foloseşti, cum le raportezi, ce vrei să faci cu ele. Asta a fost marea noastră aventură cu instituţia şi cu Ruxandra Garofeanu, de altfel, căci ea a pornit povestea asta şi nu-i uşor. Când după ani de zile de televiziune, într-o instituţie foarte grea, în care te cerţi de la portar până la omul care montează, te arunci într-o afacere destul de radicală - îţi trebuie ceva curaj. E meritul ei, dar în acelaşi timp cred că şi dna Garofeanu s-a speriat un pic de ce ar putea deveni emisiunea, şi şi-o fi zis: mai bine o ţinem cât o putem controla. În general, faptul că genul acesta de ofertă, de întreprindere a-tipică, nu merge mai departe explică ceva din situaţia politică a ţării. Am sentimentul că foarte multe lucruri, pornite la noi să ajungă departe, s-au oprit, au murit, au căzut în mediocritate, sau au ajuns la un moment dat să nu-i mai reprezinte pe cei care le fac. La fel ca legea dosarelor securităţii, de pildă. Îi zice Legea "Ticu", deşi ea este altceva, "Galbeni", să zicem. E foarte greu să trăieşti în condiţiile astea, să-ţi păstrezi o verticalitate cât de cât. Mi-aduc aminte acuma - şi are legătură cu emisiunea -, am organizat la Cluj o întâlnire cu trei generaţii de oameni de cultură, dar la care au participat şi persoane publice importante: Doina Cornea, Eva Gimesy, băieţii care fac revista Balkon, Alexandru Antik şi o gaşcă de tipi foarte tineri şi radicali - "Philosophy & Staff". Ştii ce s-a întâmplat în întâlnirea aia? Tinerii au înjurat modelul: Doina Cornea. Aveau treabă cu ea, era un fel de tensiune cu "ia mai lăsaţi-ne cu comunismul şi cu rezistenţa voastră!" Deci, un fel de revoluţie prost plasată. Tinerii aceia au foarte multe motive să fie "şucăriţi", să nu le convină ceea ce li se trasează ca viitor cultural etc., etc., numai că au fixat greşit artileria. N-au identificat ţinta bine. Şi atunci se explică de ce Funar e primar la Cluj de atâţia ani. Aşa că, dacă până şi zona bună - pentru care noi am mers cu acest gând, ca şi în emisiunea "Totul la vedere": să vă spunem la timp că aţi făcut un lucru bun, ca să nu înnebuniţi cu toţii! - dacă nici acolo nu s-a înţeles miezul problemei şi a fost deturnatã în veºnica pãruialã româneascã, asta iarãºi, spune ceva. În fine, vedeþi, lucrurile pe care le-am discutat mi-ar fi plãcut sã fie în direct...

V. G.: - Poate o vom face într-o zi. Dan, îţi mulţumim.

decembrie 2000,

Bucureşti

Pagina precedentă

1 2 3 4 5 6