O emisiune TV la final (5)

"Vă place, nu vă place, arta aceasta există şi va fi "

Vit. C.: - Ce mi se mai pare remarcabil este că emisiunea "Totul la vedere" îţi aduce în faţa ochilor o altă Românie, despre care puţini dintre noi ar fi putut spune ceva. Happening-urile, artele alternative în general, despre care citim mai mult în publicaţiile străine, de limbă engleză... Deodată afli că la Cluj, bunăoară, s-au deschis nişte subsoluri sau nişte case modernizate, în care vezi instalaţii, suport multimedia, atmosferă psihedelică, şi nu arată mai rău decât la Budapesta, Praga sau în altă parte. Deci nu e numai România lui Vadim Tudor sau "Catacomba" lui Sorin Dumitrescu. Asta mi se pare important: voi demonstraţi că există mai multe imagini despre România şi cultura română şi că ele trebuie să intre într-o competiţie egală într-o lume democratică.

D. P.: - Am călătorit, am avut norocul să vedem foarte multe lucruri în lumea largă, şi am văzut realizări interesante nu numai în Occident, dar şi la Sofia, şi la Chişinău, care se întâmplă chiar în acest timp când noi vorbim aici. Şi am suferit că despre ele nu se discută. Sistemul nostru de raportare n-a fost niciodată numai Bucureşti sau numai România. Noi ne-am raportat întotdeauna, cu obstinaţie, la un sistem occidental. Tot respectul pentru creaţia neo-ortodoxă, că e un proiect unitar ş.a.m.d. Dar nu poate fi doar o unică soluţie. Sunt mult mai multe, e o lume foarte bogată, foarte complexă. Noi am fi vrut să aducem ceva din această complexitate în emisiunea noastră. Am filmat cum am putut. Întotdeauna am reproşat unei ţări sărace că vrea să pară mai bogată decât este. Mi se pare total aiurea presa color şi foarte scumpă. Presa alb-negru, din punct de vedere grafic, este perfectă pentru o ţară ca România. Acelaşi lucru şi cu televiziunea. Eu nu am bani ca să mă duc la Paris, dar am un catalog bun şi-l pot filma sau vorbesc cu cineva care a fost la Paris etc., găsesc până la urmă formula să transport informaţia respectivă aici. Ceea ce consider eu un dezavantaj al emisiunii, cu toate artele astea puse la un loc, poate fi şi un avantaj: o informaţie mai "avangardistă" intră mai uşor în format "sandvici", cu lucruri în care lumea se recunoaşte şi se simte în largul ei. Mi-ar fi plăcut ca toate componentele sale să aibă o tendinţă mai coerentă, mi-ar fi plăcut ca emisiunea noastră să aibă o direcţie. Din păcate, nu e atât de sesizabilă. Cu tot respectul pentru generaţia mai în vârstă, dar noi am fi vrut să fie o emisiune mai de tineri, sau şi cu oameni mai în vârstă dar care îşi menţin spiritul tânăr şi disponibilităţile receptive.

V. G.: - Dan, emisiunea "Totul la vedere" se dă la televiziunea publică şi în ţară, chiar în acest moment, se consumă şi un alt segment de cultură: unul trainic, neaoş, vânos, care nu gustă formula pe care o promovaţi voi. Probabil, aţi cules nemulţumiri din această zonă estetică diferită de opţiunile voastre. Cum le-aţi înfruntat, v-aţi făcut alegerea mergând la acest conflict care se anunţa din start?

D. P.: - Ai mare dreptate, dar e ca un şantaj. Şi n-am vrut să intrăm în şantajul ăsta. Noi suntem amândoi specialişti, şi eu şi Lia, în arte vizuale, Ruxandra Garofeanu este şi ea critic de artă. Pe secţiunea de arte vizuale au fost aproape de fiecare dată două propuneri. Ori eu i-am spus aşa lui Ruxandra: "mie să nu-mi dai o expoziţie despre care eu să fiu obligat să spun că e proastă". Pentru că nu cred că am educa pe cineva în felul ăsta. Totuşi, dacă te uiţi cu atenţie pe canalele de televiziune publică, mai sunt emisiuni - una de dans seara târziu, o emisiune de teatru TV, emisiunile de folclor ale doamnei Murărăscu. Deci, îşi găseşte loc şi cultura cealaltă. Şi, să ne ierte Dumnzeu, dar a fost reprezentată ani de zile, din punctul meu de vedere - ajunge. Mesajul nostru este: vă place, nu vă place, arta aceasta există şi va fi, ceea ce nu înseamnă că v-am aneantizat, că, uite, Sabin Bălaşa e într-un juriu de decernare a premiilor marilor jurnalişti români. Aşadar, nici un pericol! Când a venit Bill Clinton la Bucureşti, tot Bălaşa i-a oferit o pânză drept cadou - aşa a gândit protocolul de stat. Apoi, mi s-a mai spus pe căi ocolite că folosesc prea des în emisiune cuvinte gen: "mişto", "nasol", "chestii". Adică nu se cuvine, tineretul, vezi Doamne, cultura...Eu îmi dau seama că există o problemă a limbajului vulgar în România, dar nu cred că noi o amplificăm. Ca să rezum: imbecilii, rinocerii şi conservatorii nu s-au manifestat. Reacţia aceea violentă vine de obicei la emisiunile de literatură, acolo sunt marile dispute, acolo sunt "maeştrii" cu formularea, acolo e limba, naţiunea, naţionalismul etc. Noi n-am avut parte de reacţii grobiene, vulgaroide, deocamdată. Încă "nu ne-am vândut ţara". Mai avem un pic.

"Foarte multe lucruri, pornite la noi să ajungă departe, au murit, au căzut în mediocritate, sau au ajuns la un moment dat să nu-i mai reprezinte pe cei care le fac"

Vit. C.: - Cum vedeţi perspectiva acestui proiect?

D. P.: - Ne-am gândit să-l continuăm până la sfârşitul lui decembrie 2000, pentru că plecăm, Lia şi eu, cu o bursă în Germania. Dar dacă lucrurile ar fi mers bine cu emisiunea, plecam pe rând. Lucrurile n-au mers bine. Din punctul nostru de vedere. Pe de altă parte, s-a creat un spirit de echipă şi, în momentul când ne retragem noi, se retrage şi Adrian Cioroianu, şi regizorul cu care lucrăm. Nici producătorul nu ştie dacă va mai avea emisiunea în ianuarie, nici şefii de la televiziune nu ştiu că noi plecăm cu bursa.

Pagina precedentă

1 2 3 4 5 6

Următoarea pagină