|
Poeţii din această antologie se află în faţa unei crize cauzate de ruptura ce s-a produs în societatea românească de după 1989. Dacă în trecut viaţa de zi cu zi era stagnantă, plină de zbucium şi absenţă de progres, astăzi ea e caracterizată de o mişcare agitată şi explozivă. Miza principală a poeţilor din antologie este strâns legată de transformările realităţii. Poetul "realului" este nevoit să se adapteze acestei provocări, să reflecte tensiunile ei actuale şi să descopere misterele ei metafizice.
Revenind la biograficul din operele scriitorilor, există câteva orientări în care el se manifestă la propriu. În primul rând, este vorba de un gen de poezie care porneşte de la plasarea eului în realitatea propriu-zisă şi îşi continuă călătoria într-o realitate proiectată, menită să înlocuiască sau să redea evaziv haosul vieţii cotidiene. Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Traian T. Coşovei şi Emilian Galaicu-Păun sunt exemple evidente în acest sens. O dată cu aceşti poeţi includerea eului capătă o nuanţă puternic postmodernă. Mixtura limbajelor, intertextul şi ironia sunt mijloacele postmoderne de filtrare a realităţii. Biograficul este amestecat, la rândul său, în acest haos teribil, în această masă impură numită "supă" postmodernă.
Pe deasupra, mai există un gen de poezie care dezvăluie experienţa unei biografii traumatizate, a unui eu ce trăieşte intens în propria sa dezintegrare, la fel ca şi realitatea! La Mariana Marin, Ion Mureşan, Aurel Pantea, Ioan Moldovan, Aurel Dumitraşcu şi Viorel Mureşan ironia este înlocuită de sarcasm, pe când dezintegrarea realităţii şi sfârşitul apropiat sunt trăite intens. Un mod specific de a trăi obsesia morţii se constată în poezia lui Cristian Popescu, în care biografia este reconstruită în cadrul familiei. Revenirea la copilărie şi adolescenţă este una dintre temele predominante la Simona Popescu şi la Svetlana Cârstean. Lumea actuală este uneori înlocuită cu tentaţia de a regresa în spaţiul şi timpul copilăriei şi adolescenţei. De acolo izbucneşte multiplicarea eului în poezia Simonei Popescu. "Eu sunt mai multe euri", pare ea să spună. De aceea biografia poate fi văzută ca o succesiune independentă de "biografii". Poezia Irinei Nechit situează feminitatea contemporană într-un context cultural larg cu referinţe mitologice, iar poezia Letiţiei Ilea comunică o criză existenţială trăită intens. Poezia lui Liviu Ioan Stoiciu dezvăluie şi ea o experienţă biografică. Ceea ce e caracteristic în poezia sa este recurgerea la memorie, o memorie care nu operează cu mijloacele selecţiei, ci cu ajutorul unui veritabil "flux al conştiinţei". Poetul explorează memoria subiectivă şi o plasează pe un teren cultural puternic influenţat de mitologie. Limitarea individuală derivată din experienţa trăită într-un univers închis este caracteristică poeziei lui Ioan Es. Pop. Opera lui expune o traumă biografică. La rândul ei, poezia lui Daniel Bănulescu reprezintă descrierea experienţei sale de viaţă înţesată de hoinărelile lui Eros. E ceva ce se referă la profanarea dragostei, sfidată şi uneori chiar privită cu sarcasm. La Vasile Gârneţ biografia este permanent aplicată unui context conectat la existenţa celorlalţi. De aceea scrutarea realităţii se orientează uneori către cei contemplaţi, către încercarea de a-i înţelege şi defini. Explorarea realului este trăsătura caracteristică a poeziei lui Alexandru Muşina. Poetul tinde să capteze cele mai subtile aspecte ale realităţii. Iată de ce anatomicul este o constanţă în poezia sa. Eul biografic e dublat în unele situaţii de o mască, de un eu fabricat. O experienţă similară poate fi găsită la Traian Ştef şi Iulian Fruntaşu. Ion Monoran este poetul a cărui viaţă se pare că fuzionează cu ritmurile oraşului, iar poezia lui George Arun e trasată de spaţii largi, structuri cvasinarative în care eul poetic se deplasează în voie.
Identificarea eului poetic şi a biografiei nu poate fi însă complet realizată. Totuşi poeţi ca de pildă Romulus Bucur, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu sau Marius Oprea se află în stare să-şi transcrie biografia direct prin intermediul unui limbaj desluşit. Acelaşi lucru este realizat şi în poezia lui Mihai Vakulovski. Uneori reflectarea biografiei este ambiguă, poeţii devenind astfel observatori în aparenţă neutri ai unui "fragment al realităţii cotidiene". Un exemplu în acest sens este Daniel Popescu. Idealul acestei poezii transparente este de a descoperi "metafizica" faptelor cotidiene.
La Augustin Pop decuparea realului din structurile sale aparent riguroase şi rigide este dublată de o dimensiune aforistică, ceea ce se vede şi la Nichita Danilov sau Ioan Flora.În acest caz relaţia biografie-real este mediată de o experienţă culturală şi profund mistică. Un alt poet ce porneşte în căutarea substanţei poeziei în care analiza realistă este contrabalansată de meditaţiile asupra lumii abstracte este Ion Stratan. O experienţă poetică specifică se constată la Ruxandra Cesereanu, un poet tentat să exploreze tărâmurile visului. Poezia Judithei Meszaros e situată la întretăierea experienţei biografice cu perspectiva onirică.
|
Andrei Bodiu, Romulus Bucur
Inapoi la cuprinsul numarului