Europarlamentarele în Moldova

Prinsă între două lumi, între democraÅ£ie ÅŸi despotism (una relativ dezvoltată, unul mai mult sau mai puÅ£in feroce), Moldova participă la viaÅ£a politică a statelor limitrofe, înainte de a-ÅŸi modela propriul legislativ, în 2009. Astfel, pe 30 septembrie, ucrainenii moldoveni au votat în alegerile pentru Rada supremă de la Kiev. Pe 9 decembrie, rusofonii – mai ales cei din Transnistria, care deÅ£in în număr mare cetăţenia rusă – vor alege noua Dumă de la Moscova. Åži unii ÅŸi alÅ£ii continuă să voteze spectrul URSS-ului, nicidecum imaginea post-sovietică, dorită mai aproape de standardele occidentale, a celor două ţări. ÃŽntre scrutinele amintite, la 25 noiembrie, cetăţenii români din Basarabia îşi vor desemna reprezentanÅ£ii în Parlamentul European. Pe cine vor prefera ei?…
Participarea moldovenilor la alegerile româneşti a fost de fiecare dată determinată de gradul lor de informare în legătură cu politica de dincoace de Prut şi de voinţa lor de a-şi asocia destinul traiectoriei post-decembriste a României. Or, informarea a fost mereu deficitară, chiar dacă voinţa nu a lipsit. Presa română nu se difuzează în Moldova, TVR-ul rămâne principala sursă pentru majoritatea basarabenilor. Mai nou, şi Internetul. Însă campanie electorală, propriu-zisă, ca în Spania, de pildă, nu s-a făcut niciodată. În 2000, am văzut la Chişinău doar câteva afişe zâmbitoare cu Ion Iliescu, fără ca cineva să le smulgă. Mai multă agitaţie am consemnat în 2004, când o serie de publicaţii de expresie română din Basarabia au inserat materiale propagandistice dedicate lui Adrian Năstase şi PSD. Situaţia era uşor comică: banii, fireşte, veneau de la puterea de atunci şi nu au lipsit câteva texte defăimătoare la adresa lui Traian Băsescu. A fost lansat chiar şi un Apel, semnat de un şir de personalităţi culturale basarabene în favoarea lui Năstase, proclamat drept „garantul integrării României în Uniunea Europeană”. Ulterior, aceleaşi publicaţii s-au reorientat spre Băsescu, nu numai pentru că „învingătorul ia totul”, ci şi întrucât acesta îşi manifestase nişte calităţi care au impresionat în Moldova.
La nivelul percepţiei publice, cel mai vizibil, înainte, era Ion Iliescu, apreciat – pentru motive diferite – şi de presa guvernamentală de la Chişinău, şi de „patrioţii români de serviciu”, recrutaţi din rândurile intelectualităţii, deoarece fostul preşedinte apărea flancat de „unionistul” Adrian Păunescu. O vreme a câştigat teren şi CV Tudor, inclusiv datorită celor doi parlamentari PRM de origine basarabeană – Leonida Lari (exclusă între timp cu mare scandal) şi Ilie Ilaşcu, aflat încă acolo. A cules ceva suporteri şi Gigi Becali, care a vizitat o dată Chişinăul cu nişte donaţii. Pentru ultimii doi lucrurile nu mai stau la fel. Vadim a pierdut masiv din simpatii după spectacolul oribil pe care l-a dat în Parlamentul României cu prilejul condamnării comunismului, „căci nu poţi fi, în acelaşi timp, patriot român şi nostalgic comunist”, au concluzionat, cu justă măsură, basarabenii. Pe Becali l-au prăbuşit rateurile manageriale: Steaua joacă prost, iar Hagi este foarte iubit în Moldova, pentru că le-a oferit basarabenilor, înainte şi după 1989, numeroase bucurii cu efect compensator. Debarcarea sa de la cârma echipei din Ghencea nu putea aduce decât dezaprobare la adresa patronului acesteia.
Momentan, în Moldova, cel mai popular este Traian Băsescu – s-a văzut cu ocazia referendumului din 17 mai, când încercarea de suspendare a preşedintelui a fost percepută ca o conjuraţie împotriva celui ce a pledat în repetate rânduri în numele românilor basarabeni, inclusiv în Parlamentul European. Sufragiile moldovenilor vor fi influenţate, în mod cert, de scandalul vizelor, atribuit guvernului, şi de Legea cetăţeniei, unde obligativitatea celor 4 ani de rezidenţă în România reprezintă un non-sens: basarabenii sunt deja rezidenţi neîntrerupţi, timp de decenii, într-un teritoriu românesc înstrăinat cu forţa – în aceasta şi rezidă „caracterul special” al Legii pentru ei, fapt pe care nu l-a înţeles, se pare, ministrul liberal al Justiţiei. Ar fi însă o idee cu totul nefericită şi miop-politicianistă, dacă guvernul Tăriceanu ar trata cu neglijenţă organizarea unor alegeri în Basarabia, doar spre a nu-şi favoriza adversarii. Este preferabil să lupţi cinstit pentru „inimile” moldovenilor, ajutându-i să se informeze corect, atenuându-le frustrările acumulate. Nu va fi uşor, în condiţiile ostilităţii regimului Voronin, dar dacă există un interes, se vor găsi şi soluţii. Relaţia cu Moldova rămâne una dintre temele europene ale României.