Urmăresc incertitudinile care macină diplomaÅ£ia română în chestiunea Kosovo, ÅŸi am impresia că, dincolo de divergenÅ£ele interne, acestea îşi au sursa nu doar în dificultăţile acomodării la complicatul context internaÅ£ional generat de lipsa unei comuniuni de vederi în cadrul NATO ÅŸi al Uniunii Europene cu privire la statutul acestei provincii. Mai există, cred, o cauză deloc neglijabilă, ÅŸi anume: slaba cunoaÅŸtere a informaÅ£iilor ÅŸi luărilor de poziÅ£ie exprimate în imediata vecinătate a României. De pildă, în Republica Moldova. Transnistria – zonă separatistă, pe care ruÅŸii se străduiesc să o „vândă†ca pe un echivalent al regiunii Kosovo – face parte din ecuaÅ£ia ce stă pe masa diplomaÅ£iei române, în încercarea ei de a livra un răspuns plauzibil aliaÅ£ilor occidentali, un răspuns bazat pe raÅ£ionamente „izvorâteâ€, cum se spune, din interesul naÅ£ional românesc, în măsura, fireÅŸte, în care avem curajul sau capacitatea să ni-l imaginăm.
Åži dacă am amintit de aliaÅ£i, aÅŸ dori să citez, în această ordine de idei, un interesant interviu acordat biroului de la ChiÅŸinău al „Europei Libere†de către ambasadorul Statelor Unite în Republica Moldova, dl Michael Kirby, interviu difuzat în 29 iulie curent. „Eu nu sunt de acord, spune ambasadorul, cu ideea că modelul Kosovo ar constitui un precedent pentru conflictul din Transnistria, cel din Abhazia, Osetia de Sud, ori Nagornîi Karabah, întrucât aceste conflicte au origini diferite. Originea conflictului transnistrean nu este de ordin religios sau etnic, nu este unul în care ar fi fost implicaÅ£i oameni ce ar fi tras unii în alÅ£ii pe motivul apartenenÅ£ei la religii diferite sau ceva de genul acesta. ÃŽn anii ’90, în Transnistria grupul etnic majoritar era reprezentat de moldoveni, după care urmau ucrainenii ÅŸi ruÅŸii. ÃŽn aceeaÅŸi perioadă, în Moldova era aceeaÅŸi reprezentare etnică… Noi respectăm hotarele care au fost stabilite după destrămarea URSS, dar nu putem să acceptăm Transnistria ca o parte separată, pentru că astfel nu am respecta hotarele pe care le-a avut fosta Uniune Sovietică. Acest principiu de respectare a frontierelor l-am aplicat în cazul Ceceniei ÅŸi pe teritoriul întregii Rusii, ÅŸi credem că este valabil ÅŸi în cazul Moldovei.â€
O altă temă în discuÅ£ie a vizat autosuspendarea Rusiei din Tratatul ForÅ£elor ConvenÅ£ionale în Europa (CFE). Michael Kirby: „Nouă nu ne este clară pe deplin decizia Rusiei de a se retrage din Tratatul CFE. Ei au anunÅ£at că intenÅ£ionează să se retragă din tratat, pe motiv că noi nu am semnat Tratatul adaptat în 1999, din cauză că ei nu au îndeplinit responsabilităţile asumate la Istanbul. O astfel de motivare aÅŸ zice că aduce a complex bizantin. La Summitul de la Istanbul ruÅŸii ÅŸi-au asumat anumite angajamente (evacuarea trupelor ÅŸi armamentului din Georgia ÅŸi Moldova – n. m, Vit.C.), însă nu le-au respectat. Noi credem, însă, că ei ar fi trebuit să le respecte. Noi nu credem că ar fi binevenită schimbarea regulilor la jumătatea jocului.â€
ÃŽntrebare: „Cum comentaÅ£i reproÅŸurile care se aud la ChiÅŸinău că v-aÅ£i întâlnit cu separatiÅŸtii, cu KGB-iÅŸtii de la Tiraspol?†Răspuns: „M-am întâlnit cu membri ai organizaÅ£iei „Prorîvâ€. Cred că a fost o întrevedere utilă pentru acest grup, care este pro-Rusia ÅŸi totodată anti-SUA, ÅŸi de fapt anti-multe alte lucruri. De ce am făcut asta? Pentru că mă gândisem că ar fi benefic pentru ei să se întâlnească cu… „diavolul†– adică cu Ambasadorul SUA. Le-am dovedit că nu am coadă, că nu am coarne. M-am gândit că e bine să avem un dialog. Un diplomat ar trebui să discute cu oricine, ÅŸi dacă e „Prorîv†– e bine, dacă e altcineva – e la fel de bine. Am vrut să îi fac să înÅ£eleagă că Vestul nu este o fiară malefică, sălbatică ÅŸi dacă eu nu vorbesc cu ei niciodată, nu am cum să le explic acest lucru.â€
Ambasadorul Kirby se exprimă în termeni diplomatici (deşi nu-i displac metaforele), dar cine ştie să decripteze acest limbaj nu poate avea nici o îndoială asupra determinării cu care vorbeşte. Ministerul de Externe de la Bucureşti nu-şi permite să însuşească în totalitate abordările diplomaţiei americane, care se sprijină, în mod evident, pe un alt background, mai bine zis, pe forţa de convingere a unei mari puteri. Dar România e parte interesată şi în problema Transnistriei, şi în problema Kosovo. Această calitate pe care o are în loc să o timoreze în faţa altor părţi interesate, din Vest sau din Est, se cuvine să reprezinte însuşi temeiul moral şi politic al acţiunii sale. România nu trebuie să ezite în a-şi declara interesul legitim în această zonă a lumii. Strategia camuflării în spatele unor vorbe şi calcule de conjunctură nu are darul să înşele pe nimeni şi, mai important, nu îi ajută pe aliaţi să îţi acorde sprijinul pe care ţi-l doreşti. Poate vei fi bătut pe umăr pe la diverse reuniuni internaţionale, dar, în acelaşi timp, în momentele-cheie vei fi ignorat, considerat o cantitate neglijabilă şi de unii, şi de alţii.
„Nu te poţi baza pe români. E o pierdere de timp. Mai bine discutăm direct cu americanii!†Nu cred că ne-ar plăcea să auzim asta.
-
Archives
- September 2024
- July 2024
- December 2021
- October 2020
- April 2020
- November 2019
- October 2019
- May 2019
- December 2018
- September 2018
- August 2018
- July 2018
- December 2017
- May 2017
- October 2016
- September 2016
- April 2014
- December 2012
- October 2012
- August 2012
- May 2012
- February 2012
- January 2012
- December 2011
- October 2011
- July 2011
- April 2011
- March 2011
- February 2011
- January 2011
- August 2010
- July 2010
- June 2010
- May 2010
- March 2010
- February 2010
- December 2009
- October 2009
- September 2009
- August 2009
- July 2009
- May 2009
- April 2009
- March 2009
- January 2009
- December 2008
- November 2008
- August 2008
- July 2008
- June 2008
- April 2008
- March 2008
- November 2007
- August 2007
- July 2007
- June 2007
- May 2007
- April 2007
- March 2007
-
Meta