Atitudinea faţă de disidenţii regimului comunist este o problemă de morală a societăţii (6)

- CHARTA 77 a avut mai multe iniţiative privind situaţia din alte ţări comuniste, inclusiv din România. Vitezele de integrare europeană pentru aceste ţări mai rămân încă diferite. Credeţi că e necesară şi posibilă o asemenea solidarizare a fostelor ţări comuniste, ar fi ea utilă în condiţiile actuale?

- Convingerea mea este că avem nevoie de o solidaritate şi lucrul acesta nu-l spun pentru că aş fi o idealistă. Ecuaţia mi se pare simplă: cu cât mai bine vor trăi vecinii noştri din Europa de Est, cu atât mai bine ne vom simţi şi noi. Astăzi nu te mai poţi izola, nu poţi să lucrezi la splendorile castelului tău liniştit când ştii că în vecinătatea ta este o sărăcie care priveşte spre tine cu ochi ameninţători. Acestea sunt gândurile mele în privinţa solidarităţii de care mă întrebaţi. Evident că diplomaţia contemporană operează cu alte noţiuni, mai rigide, fără sentimentalisme. Acolo se judecă la nivelul interesului naţional, se fac calcule imediate şi de perspectivă. Primul-ministru Zeman, cu care eu nu sunt de acord întotdeauna, a spus - şi aici cred că are dreptate - că Cehia trebuie să ajute Slovacia să se integreze în NATO şi în Uniunea Europeană, pentru că astfel se ajută pe sine. Mesajul acesta a fost înţeles de societate. La fel, cred că trebuie ajutate fostele republici sovietice, cu foarte multe probleme, care mai au şi nenorocul să se afle lângă Rusia, fosta metropolă cu instincte imperialiste încă destul de puternice. Dacă aceste ţări vor căpăta o independenţă politică şi economică reală faţă de Rusia, securitatea Europei va creşte şi mai mult.

- Ca un comentator independent al fenomenului politic în Cehia, cum vedeţi relaţia dintre politică şi morală într-o societate intrată în tranziţie? Sunt inseparabile aceste noţiuni, se determină reciproc? Şi încă ceva, cum apreciaţi cea din urmă iniţiativă a Societăţii Civile, intitulată "Impuls '99"?

- Cred că cel mai potrivit pentru acest subiect este să recurgem la exemple, care s-ar putea să fie mult mai concludente decât ceea ce vom teoretiza noi. Un caz recent, în opinia mea, este destul de grăitor în acest sens. Recent a demisionat din funcţia sa vicepreşedintele Partidului Civic-Democrat, dl Miroslav Maček. Cauza: presa a scris că el a încasat 10 mln coroane de la o bancă austriacă, pe care a consultat-o în vederea privatizării Băncii de Stat a Cehiei. Într-o primă fază domnul Maček s-a apărat, spunând că a primit bani legali pentru serviciile prestate. Presa nu s-a lăsat convinsă de acest argument şi a arătat că domnul Maček s-a folosit, în prestaţia acestei munci, de informaţii pe care le deţinea graţie funcţiei sale de vicepreşedinte al unui partid aflat la guvernare. Şi asta pe când ceilalţi consultanţi-competitori, situaţi în afara partidelor politice, n-au putut beneficia de aceste informaţii. A doua zi după ce ziarul a prezentat argumentele respective, dl Maček a demisionat. Deşi n-a făcut nimic în afara legii, ba dimpotrivă, se poate spune că a adus servicii statului ceh, dl Maček s-a hotărât să-şi asume acest gest, din considerente de etică şi morală. E un exemplu foarte grăitor, pentru că acelaşi personaj a mai comis o faptă asemănătoare şi în 1991, dar atunci n-a avut nici o remuşcare de ordin moral. Acum, la zece ani, ca urmare a unei afaceri, în care, repet, nu a încălcat legea, a decis să demisioneze. Este un semn că obrazul politicienilor noştri s-a mai subţiat. Mă gândesc că - şi vă rog să nu vă supăraţi - nici un politician din R. Moldova n-ar fi demisionat în urma unor asemenea dezvăluiri din presă...

- Se vor produce şi asemenea demisii, nu fiţi pesimişti. Şi noi gândeam la fel. Dar aceşti 12 ani au schimbat ceva în mentalitatea oamenilor, se încearcă adoptarea unor noi coduri de conduită. Evident că încă nu se poate compara prestanţa politicienilor noştri cu aceea a politicienilor din Vest, dar există o tendinţă timidă de asimilare a unor reguli de comportament care acolo, în Occident, sunt ca nişte legi nescrise, respectate de toţi...

"Impuls '99", despre care aţi pomenit, a fost o iniţiativă civică care s-a bucurat la început de un mare sprijin. Din păcate, ulterior s-a dovedit că demersul lor nu propune nici o soluţie la starea de fapt actuală, când partidele politice - în care înfloreşte corupţia - fac şi desfac combinaţii dintre cele mai bizare. E uşor să critici lumea politică, mai ales că ea oferă destule motive în acest sens, şi altceva e să propui soluţii viabile pentru ieşirea din impas. Pe scurt, iniţiativa s-a stins treptat, şi asta poate şi din cauza că nu a scos personalităţi proeminente la rampă. Totuşi, ceea ce a ieşit în evidenţă încă o dată cu acest prilej este faptul că în Cehia societatea civilă luptă ca spaţiul public să nu fie acaparat numai de partidele politice. Oamenii au înţeles că asociindu-se sunt mai puternici şi numai aşa iniţiativele lor au sorţi de izbândă. Mai adaug doar că preşedintele Vaclav Havel împărtăşeşte un asemenea demers al societăţii civile, pentru că este, la rândul lui, un produs al societăţii civile.

Interviu realizat de Vasile GârneŢ şi Vitalie Ciobanu

Praga, octombrie 2001

Pagina precedentă

1 2 3 4 5 6