Folclorul este sistemul de sisteme al vieţuirii noastre (2)

Ş. P.: - Care sunt coordonatele pe care cercetătorul nu trebuie să le piardă din vedere atunci când studiază fenomenele contemporane de cultură orală?

S. I.: - Este un fenomen care se diversifică rapid la etapa contemporană, iar sarcina pe care o avem noi, în această cercetare fundamentală, este consemnarea procesului, a formelor prin care se exprimă şi se creează astăzi folclorul, în măsura în care acesta constituie, neapărat, un reper de identitate la nivelul grupurilor care acum se diversifică, fiind din ce în ce mai numeroase, din ce în ce mai specifice, mai particularizate. În acelaşi timp, trebuie avut în vedere şi procesul activ al secularizării mentalităţilor alături de - paradoxal - constituirea unor noi grupări religioase. Toate aceste fenomene care dau naştere unor noi structuri folclorice trebuie să fie consemnate de specialiştii care cunosc exact valoarea, semnificaţia, structurile fundamentale ale obiectului, în plan universal şi naţional. Pentru că folclorul respectă, dincolo de variantele locale, nişte legi care sunt universale ca şi legile limbajului. Folclorul este o structură gramaticală şi are, ca şi limba, un raport constant de schimb între tradiţie şi inovaţie. Tot ce sper eu spunând aceste lucruri este să încerc să-i conving pe oameni că a fi folclorist, etnograf, etnomuzicolog, etnocoreolog sau chiar antropolog sau etnolog (aşa cum ne place astăzi să ne numim) înseamnă să faci o îndelungată ucenicie pentru a deprinde o metodologie specială pe care o înveţi în mulţi ani. Greu aş putea asimila pe cineva acestui domeniu înainte de 5-7 ani de studiu exclusiv în specialitate. Aşadar, lăsăm de o parte ceea ce fac iubitorii de cultură şi iubitorii de folclor sau mai ales ceea ce înseamnă spectacolul folcloric, care este cu totul altceva.

Ş. P.: - Vă rog să insistaţi asupra acestui punct pentru a elimina confuziile legate de spectacolul folcloric şi de funcţiile şi importanţa folclorului în comunitatea originară.

S. I.: - Un spectacol rămâne un spectacol, aşa cum se montează un spectacol shakespearian, se interpretează Mozart sau Beethoven, tot aşa apare şi spectacolul folcloric; el este alcătuit în alte scopuri decât cel pentru care este creat folclorul genuin. Nu vreau să mai facem confuzie între folclorul genuin, care are anumite funcţionalităţi, şi spectacolul folcloric, care înseamnă alt tip de creaţie, alt tip de interpret şi aşa mai departe. Dacă ar fi să vorbesc din perspectiva mea de coordonator al unui colectiv ce se ocupă de cercetarea fundamentală, aş spune că pentru viitorii 50 de ani, pentru secolul următor şi pentru mileniul următor ar trebui să acordăm o atenţie specială tocmai acestor minuţioşi cercetători şi căutători ai folclorului; ne aflăm în faţa unui proces activ de globalizare, sistemele informaţionale sunt la nivel planetar şi oferă omului de astăzi capacitatea de a alege surse informative de o diversitate şi o varietate puţin cunoscute anterior. Vom asista la un proces de recreare a modelelor fundamentale de vieţuire şi a conceptelor şi reperelor după care se conduc oamenii în acţiunile lor. Toate lucrurile acestea trebuie consemnate de către specialişti în mod riguros pentru a putea înţelege peste 50 sau 100 de ani ce s-a întâmplat în istoria noastră. Dincolo de documentul administrativ sau politic există un document al identităţii noastre care se creează neapărat printr-o înregistrare specială cu ajutorul aparatelor, pentru că fenomenul folcloric are calitatea de a fi un fenomen oral ireversibil şi irepetabil. Fenomenul contemporan numit mass-media este de fapt o variantă a folclorului contemporan. Noi trăim intens acest proces de folclorizare, noi toţi începem să devenim nişte inşi folclorici în măsura în care înţelegem că mass-media este de fapt o structură folclorică a societăţii contemporane care deschide canale la nivel planetar. De aceea spun eu că este atât de important să acordăm o atenţie specială folcloriştilor, dar nu numai "folcloriştilor" care iubesc folclorul, ci şi celor care, cu obiectivitate, se străduiesc să-l cerceteze în instituţii specializate. Asta nu se mai poate face ca pe vremea lui Alecsandri, când generoşi oameni de cultură plecau pe teren să culeagă ceea ce li se părea că este frumos. Folclorul nu trebuie să fie neapărat frumos după rigorile unuia sau altuia dintre noi, el trebuie consemnat ca o realitate pentru grupuri diverse.

ª. P.: - Este extrem de interesantã perspectiva aceasta asupra mass-media... Spuneaţi la un moment dat că, în cazul anumitor fapte şi obiceiuri ce ţin de folclor, este necesară şi o abordare din punct de vedere teologic. Vă rog să argumentaţi această afirmaţie. Mie mi se pare că tocmai elementul teologic este cel de regulă ignorat, mă refer la elementele de liturgică, istorie bisericească şi dogmatică.

S. I.: - Părerea mea este că, nu numai la noi, în studiul folclorului este vorba despre o viziune care este, în general, reprezentată cam de toate şcolile europene; ele s-au format în această perioadă în care se căutau reperele arhaice de identitate a grupului. De aici s-a născut tendinţa aceasta de accentuare a viziunii mitologice, sigur, bazatã ºi pe acele descoperiri despre care am vorbit anterior, pe actualizarea informaþiei antice, pe idealizarea, cu îndreptãþire faþã de valoarea lor realã, a culturilor antice; un mod de transformare a lor în embleme...

Pagina precedentă

1 2 3 4 5 6 7

Următoarea pagină