|
- Sunt, din punctul meu de vedere, mai multe elemente aici. Să nu uităm că Cehia a trăit destul de bine înaintea celui de-al doilea război mondial. A fost o ţară care a avut succes în perioada capitalismului european timpuriu, ca să zic aşa, ceea ce n-a fost întotdeauna cazul României. La noi a existat o clasă mijlocie foarte puternică, foarte dezvoltată. Au existat, cred, destule diferenţe între societatea românească şi cea cehă în perioada dintre cele două războaie. Cred, deşi s-ar putea să mă înşel, că pentru mulţi oameni din România perioada aceasta de după război a însemnat totuşi un salt calitativ în plan existenţial. Mă refer la acel minim asigurat, mediocru şi umil, dar care pentru mulţi a însemnat o îmbunătăţire a vieţii. În Cehia, în schimb, percepţia generală a fost că perioada comunistă este, din punct de vedere economic, un dezastru pentru ţară. Putem afirma deci că, în Cehia, a existat un teren mai prielnic pentru nemulţumire şi rezistenţă, deoarece comunismul a însemnat pentru mulţi o scădere a calităţii vieţii lor din toate punctele de vedere.
Cehii au avut o "revoluţie de catifea", pentru că sunt un popor care respinge violenţa
- Domnule ambasador, aş vrea să vă întrebăm cărui fapt se datorează această schimbare "soft" a regimului comunist în 1989 din Cehia? Aţi avut o "revoluţie de catifea", n-a fost cazul unei revolte violente, cu multe jertfe, ca în România. Care a fost rolul intelectualilor în schimbările din noiembrie 1989? Vorbeam mai devreme şi despre caracterul poporului ceh, care se pare că nu acceptă violenţa. Putem aduce şi acest element în discuţie: firea cehilor care resping violenţa, pe de altă parte curajul şi calitatea intelectualilor, care au ştiut să-şi impună punctul de vedere. De ce nu s-a tras nici un foc pe Vбclavskй nбmestн în noiembrie 1989, pe când la Bucureşti, la Inter, au murit mulţi tineri?
- Teza aceasta, cum că cehii resping violenţa, este adevărată. Este o trăsătură firească, înnăscută aş spune, a unui ceh, căruia nu-i place să se bată, care evită confruntarea violentă...
- Dar cum se explică faptul că şi autorităţile comuniste cehe n-au fost violente? Adică au acceptat cumva faptul că nu mai pot guverna, că trebuie să se retragă şi că a existat acea alternativă, întruchipată în primul rând de Vaclav Havel şi câţiva colegi ai lui din Forumul Civic, care se constituia atunci. În România, cum bine ştiţi, a fost Frontul acela al Salvării Naţionale, despre care până în 1989 nu s-a ştiut nimic. Or, despre activitatea disidenţilor cehi se ştia foarte bine, era o formă de protest foarte mediatizată.
- Vă propun, mai întâi, să ne întoarcem puţin la întrebarea precedentă. Sistemul comunist în Cehia a fost mai relaxat decât cel din România. A fost mai puţin coercitiv nu numai în plan material şi economic, ci şi în planul libertăţilor individului. Când ne-a fost impus regimul acesta în anii '50, autorităţile cehe, cu mici excepţii, nu şi-au însuşit metodele barbare, asiatice de suprimare a gândirii. A fi disident în Cehia, în acei ani, însemna că, să zicem, copiii tăi nu vor fi admişi la o facultate, sau poate chiar vei face şi puşcărie, dar nu în formele violente cum a fost în România. La un moment dat puteau să te forţeze să emigrezi, pentru a scăpa de tine. Nu vreau prin ceea ce spun să relativizez suferinţa oamenilor, care au stat în acei ani la închisoare, dar represiunea din Cehia nu se compară cu cea din România, unde era de neînchipuit să protestezi deschis împotriva regimului şi să scapi nepedepsit. Cred că prin asta se explică şi momentul de catifea din noiembrie 1989. Poate că şi autorităţile comuniste au înţeles că se întâmplă ceva, se schimbă lumea şi nu are rost să te opui, să mergi împotriva curentului. Desigur, au fost situaţii destul de periculoase şi atunci, dar s-a evitat violenţa. A contat, probabil, şi comportamentul Securităţii cehe, despre care se spune, deşi nu e uşor să dovedeşti acest lucru, că nu a mai avut mare interes să sprijine un regim care cădea, un regim neperformant, dispreţuit de majoritatea cehilor. Au avut, poate, şi ei, securiştii, interesul lor mercantil, să se lanseze cât mai repede în afaceri. Ceea ce au şi făcut. Mai cred că, în societatea cehă, n-au existat nişte diferenţe esenţiale între cei care au condus şi cei conduşi. Pe fondul acelei respingeri a comunismului, care a fost constantă şi aproape generală în societatea cehă (unii se făceau că ascultau, alţii se făceau că conduceau), la un moment dat s-a renunţat la acest joc, păgubos în ultimă instanţă pentru ambele părţi.
- Domnule ambasador, ştim că aţi avut şi dvs. o activitate de disident în acea perioadă. Din această perspectivă, vă rugăm să ne spuneţi cum s-a "consumat" dezacordul dvs. cu comunismul? Cum se desfăşura această confruntare la nivelul mai puţin spectaculos al societăţii cehe? Noi cunoaştem marile fapte ale lui Havel sau ale altora, care au stat în prim-plan şi au fost bine mediatizaţi. Dar ne interesează ce se întâmpla la nivelul doi, ca să spunem aşa, al disidenţei cehe?
|
Jaromir Plisek, ambasador al Rep. Cehe în România şi Rep. Moldova
Inapoi la cuprinsul numarului