|
- Credeţi că mai este necesară azi o solidaritate a fostelor republici sovietice, a celor ce au ales vocaţia europeană: Moldova, ţările baltice, Georgia ş.a.? În ce condiţii ar fi ea posibilă?
- O asemenea solidaritate ne-ar fi de mare folos. Şi consider că a fost o miopie din partea unor politicieni de-ai noştri, inclusiv a unor prieteni ai mei de la putere, atunci când am început să spunem că important este să ne eliberăm şi basta, pentru că am fost ocupaţi în 1940 (ca şi Moldova de altfel), altceva nu ne interesează. Există puţine contacte între noi, ne cunoaştem prea puţin. O anumită coeziune între ţările baltice funcţionează, dar ea nu este suficientă. Eu spun mereu că noi trebuie să luăm atitudine şi în favoarea popoarelor Mary şi Mordovia, namaivorbind de fostele republici sovietice. Când Soljeniţân a publicat textul său Cum să reconstruim Rusia?, vă amintiţi, eu i-am răspuns printr-o scrisoare deschisă, care a fost publicată în revista de limba rusă Strana i Mir ("Ţara şi Lumea") de la Frankfurt, după care Soljeniţân s-a supărat pe mine şi pe toţi estonienii.
- Este adevărat că o vreme aţi fost persona non-grata în Rusia?
- Într-adevãr, înainte nu-mi dãdeau voie sã ies, mai târziu nu-mi mai permiteau sã intru... în Rusia (râde). Dar sunt nevoit să mai fac drumuri în direcţia ceea, în calitatea mea de preşedinte al Asociaţiei popoarelor ugro-finice. E drept că mare plăcere nu am să călătoresc în Rusia, deşi am prieteni, cunosc estonieni stabiliţi acolo sau aflaţi la studii, cum este fiica mea care învaţă la VGIK. Avem nevoie de mai multă informaţie despre Dvs. Chiar faptul că aţi venit aici, în doi, şi că vreţi să scrieţi despre Estonia, e un mare lucru, pentru că nu vom putea să ne recăpătăm de unii singuri deplina libertate. Aş spune mai mult: atât pentru noi, estonienii, cât şi pentru voi, românii din Moldova, singura salvare este destrămarea definitivă a acestui imperiu al răului, ultimul rămas în lume. Va fi un lucru sfânt, dacă vom contribui fiecare, după puterile noastre, la realizarea acestui deziderat.
- De-am reuşi să facem acasă la noi măcar cât aţi realizat Dvs., intelectualii estonieni, aici, în Estonia. Domnule Arvo Valton, vă mulţumim pentru acest dialog.
Tallinn, 22 noiembrie 1999
|