Atât pentru noi, estonienii, cât şi pentru voi, românii din Moldova, singura salvare este destrămarea definitivă (2)

- Cum explicaţi faptul că estonienii nu au cedat nostalgiilor după vechiul sistem, spre deosebire de alţi est-europeni, ci rămân în continuare fideli opţiunii lor iniţiale, democratice?

- E greu de spus, dar cred că această stabilitate a opţiunii s-a sprijinit în primul rând pe o anumită structură psihică a naţiunii noastre; estonienii nu s-au bătut niciodată cu pumnul în piept, dar au avut mereu o rezistenţă tacită la regimul sovietic, şi chiar cei ce au ocupat funcţii sub ruşi au fost mai mult suporteri ai cauzei naţionale decât ai celei ideologic-sovietice, încât de îndată ce situaţia generală a permis, au schimbat macazul fără lungi ezitări. Or, o fidelitate păstrată vreme de decenii în condiţii mult mai vitrege nu poate fi deturnată sub presiunea unor dificultăţi economice provizorii. Mulţi oameni populari la acea vreme s-au situat în fruntea "revoluţiei prin cântec" - ca, de pildă, Arnold Rььtel, care era preşedinte al Sovietului Suprem al Estoniei - fapt ce a conferit din start o legitimitate oficială mişcării naţionale la noi. Partidul comunist local s-a destrămat mai întâi în două părţi: un grup estonian şi altul rusesc, tot ruşii au format şi Interfrontul - o "gherilă" pro-sovietică. Ostilitatea lor i-a solidarizat şi mai mult pe estonieni. De aceea în Estonia nostalgia după trecutul sovietic este foarte mică, ea se observă doar la anumite pături mai nevoiaşe, pentru că memoria omului e organizată în aşa fel încât răul din trecut se uită, iar ce-a fost bun se reţine: de exemplu, preţul mic la produsele alimentare sau chiriile simbolice - e singurul lucru care mai aduce voturi comuniştilor.

- Cum aţi caracteriza calitatea clasei politice din Estonia, după 10 ani de tranziţie? Ne referim la partidele aflate la putere.

- Acum în Estonia la putere se află o coaliţie de centru-dreapta, formată din trei partide, ceea ce le asigură o majoritate relativă în Parlament. Ele sunt Isamaaliit, al cărui membru sunt şi eu, Partidul Reformei, situat mai la dreapta, cu un program centrat pe interesele întreprinzătorilor particulari, şi Partidul Moderat, de orientare social-democrată - liderii acestuia au în general poziţii de dreapta, alături de celelalte două partide, pentru că înţeleg că prioritatea momentului o constituie redresarea economiei prin promovarea unor reforme liberale, ca abia după aceea să se treacă la o distribuire mai generoasă a profitului oferit de o economie viabilă. N-aş zice că problemele sociale ar fi atât de grave la noi. De la bun început am introdus diverse alocaţii pentru categoriile defavorizate. Avem şi cerşetori, oameni care caută în pubele, dar asta a devenit deja o meserie; cerşetorii sunt controlaţi de structurile mafiote, de regulă ruseşti, dar se găsesc şi estonieni amestecaţi în asta. Statistica spargerilor şi crimelor în Estonia arată fără dubii că infracţiunile sunt, într-o proporţie de până la 70-80 %, comise de rusofoni, ceea ce se poate înţelege: această ţară nu este a lor, ei au pierdut anumite privilegii, ruşii numără cei mai mulţi şomeri şi tot ei manifestă o mai mare rezistenţă la programele de reconversie profesională oferite de stat.

- Cât de lung credeţi că va fi drumul Estoniei către NATO şi UE? Consideraţi justă această cale?

- Noi avem un strat important de cetăţeni care se pronunţă împotriva integrării: am ieşit dintr-o uniune şi nu am dori să intrăm în alta. Dar pentru că Rusia, vecinul nostru din Est, se arată mereu agresiv, indiferent de problemele sale interne, nu avem o altă soluţie decât integrarea în NATO şi Uniunea Europeană. Oamenii nu sunt prea entuziasmaţi de această perspectivă, dar este o opţiune inevitabilă pentru Estonia şi ea trebuie conştientizată. Nimeni dintre partidele politice de la noi nu respinge integrarea europeană şi euroatlantică, cu excepţia unor grupuscule de foşti comunişti, fără o influenţă socială notabilă.

- În cât timp credeţi că veţi realiza aderarea?

- Pentru UE perspectiva a fost trasată: 2002-2003 sau cel târziu 2005. În privinţa NATO-ului este mai greu de spus, aici se ia o decizie politică care poate interveni destul de abrupt. Lituania, de pildă, este mai aproape de integrarea în NATO decât în UE, poate pentru că are structuri militare mai dezvoltate, în orice caz noi le ţinem pumnii. Dacă Estonia este prima pe lista UE, iar Lituania este vizată de NATO, înseamnă că nici Letonia, care la început s-a considerat frustrată, nu va rămâne pe din afara acestui proces.

- Chestiunea integrării este strâns legată de politica faţă de Rusia. Cum credeţi că ar trebui să vă construiţi relaţiile cu Moscova: să nu admiteţi nici un fel de concesii sau să contribuiţi ca şi acolo să se instaleze un sistem democratic, care să garanteze libertatea fostelor popoare colonizate de ruşi?

- A ne confrunta cu Rusia pentru noi este o absurditate. Dacă suntem nevoiţi uneori să ne luăm unele măsuri de prevedere, de vină e numai Rusia, care nu se poate resemna cu pierderea statutului de imperiu şi cu destrămarea de mai departe a acestuia. Dacă nemţii au deja trei generaţii afectate de sentimentul culpabilităţii, la ruşi acest sentiment încă nu a apărut, deşi ei au comis atrocităţi enorme. Desigur, şi ruşii au suferit de pe urma regimului sovietic, dar oricum, ei au fost naţiunea dominantă în cadrul URSS-ului. Este absurd din partea lor să dea vina pentru ce au îndurat pe agenturile străine, pe evrei, sau pe nu ştiu ce conspiraţie mondială împotriva Rusiei. Represiunea împotriva altor popoare este "specialitatea" lor naţională, pentru care sunt răspunzători nu numai pe durata celor 70 de ani de comunism, ci şi din vremurile ţariste. Complexul de mare putere nu dispare atât de uşor. Din păcate, nu putem spera că Rusia va deveni în viitorul previzibil o ţară cu o democraţie normală. Occidentul îşi face mari iluzii în această privinţă, în Rusia nu există tradiţie europeană, o mentalitate de "societate deschisă". Eu am avut prilejul să discut, încă în 1988, cu reprezentanţi ai partidului popular-muncitoresc rus din Australia, care erau nişte adversari ireconciliabili ai regimului sovietic, dar când am adus vorba de separarea ţărilor baltice, de destrămarea imperiului - ei s-au arătat foarte surprinşi, nici vorbă să admită ideea. Ceea ce demonstrează că imperialismul e foarte adânc implantat în structura ruşilor şi noi trebuie să luăm în considerare acest fapt. Apărându-ne independenţa, putem avea relaţii comerciale, culturale, de bună vecinătate cu ei, în măsura în care siguranţa naţională nu va fi afectată, pentru că istoria ne arată că nici un tratat n-a fost respectat de ruşi atunci când el nu le-a mai convenit.

Pagina precedentă

1 2 3 4 5

Următoarea pagină