Ruşii în România: elocvenţa faptelor mărunte

Cazul Kondyakov – om de afaceri, mason, kgb-ist, consultant politic, prieten de pahar şi agent de influenţă al lui Putin în România – a dezvăluit multiple ramificaţii în sferele puterii şi în mediul de afaceri de la Bucureşti, stârnind un cor de bâlbâieli şi explicaţii contradictorii ale celor implicaţi: la guvern şi printre parlamentarii ostili lui Traian Băsescu. Subiectul amestecului rusesc în criza politică din România vizează, dincolo de speculaţii şi exagerări, o gravă problemă de siguranţă naţională. Eu am un indiciu fără greş în această privinţă: România este una din ultimele ţări din Est care nu a expulzat nici un agent sovietic după 1989: au făcut-o polonezii, bulgarii, chiar şi estonienii, aflaţi de câteva săptămâni sub presiunea şantajului politico-economic al Moscovei, numai românii nu. Încercarea unui ministru de Externe – pe timpul guvernării CDR – de a vorbi despre un grup de spioni ruşi infiltraţi printre directorii de presă de la Bucureşti s-a soldat cu demisia acestuia: intrase pe un teren minat şi i s-a arătat cartonaşul roşu. După primele două mandate ale dlui Iliescu, susţinute sub binecuvântarea făţişă a Moscovei, cazul cu faimoasa „listă a lui Severin” mi-a apărut ca o manifestare indubitabilă a ocultei sovietice în România.
Dar în ce măsură poate fi probată influenÅ£a Rusiei în domeniul economic? Sunt investiÅ£iile ruseÅŸti ab initio lovite de suspiciune, de perfidie, de intenÅ£ii necurate? Trebuie oare demonizaÅ£i automat românii care dezvoltă relaÅ£ii de afaceri cu Rusia? Monopolul pe care îl deÅ£ine Rusia asupra resurselor energetice în această parte a lumii te obligă să ai un dialog cu ea. AdepÅ£ii reapropierii de Moscova o fac însă, ai zice, cu prea multă pasiune: încă puÅ£in ÅŸi îi vom auzi evocând „minunatele noastre tradiÅ£ii istorice”, „valorile comune”, „ortodoxia care ne leagă”… – exact cum o face Voronin la ChiÅŸinău. TotuÅŸi, nu cred că printr-o maliÅ£ie de tip dâmboviÅ£ean (în Basarabia asemenea pledoarii trezesc neliniÅŸte ÅŸi indignare, nicidecum ironii) se pot dezamorsa pericolele care ne vin dinspre ruÅŸi. Mult mai utile ne-ar fi discernământul ÅŸi voinÅ£a de a cunoaÅŸte adevărul, dacă se poate, în cât mai multe detalii. Altfel spus, trebuie operată distincÅ£ia între niÅŸte relaÅ£ii de afaceri legitime ÅŸi legale cu Estul, ÅŸi acÅ£iunile deliberate de subminare a interesului naÅ£ional prin intermediul capitalului rusesc, transformat în „mâna lungă” a Kremlinului.
ÃŽn această încercare, e bine să se „scaneze” chiar ÅŸi nivelul cel mai de jos, al mentalităţilor ÅŸi moravurilor care domină într-o firmă rusească din România. Am avut ocazia să stau de vorbă cu un basarabean, ÅŸef de echipă la Lukoil, în zona PloieÅŸtilor, unde acest concern posedă importante capacităţi de rafinare a Å£iÅ£eiului. Omul nu ÅŸtia nimic despre tranzacÅ£ii ÅŸi viramente bancare, dar mi-a povestit lucruri relevante pentru raporturile inter-umane, existente în întreprinderea sa. ElocvenÅ£a acestor fapte mărunte nu ar trebui neglijată. A fost angajat la Lukoil prin intermediul oficiilor forÅ£ei de muncă de la ChiÅŸinău, în baza unui acord privind recrutarea de muncitori basarabeni, vorbitori de rusă, pentru România. ÃŽntreprinderea de la PloieÅŸti are mulÅ£i angajaÅ£i din Moldova, dar ÅŸi numeroÅŸi localnici. „E greu să lucrezi cu românii, sunt pretenÅ£ioÅŸi, se uită mereu la ceas, nu vor să stea nici un minut peste program. Născocesc o mie de motive pentru a se eschiva de la muncă. ÃŽn schimb noi, moldovenii, putem fi chemaÅ£i ÅŸi în toiul nopÅ£ii, pentru că nu avem contract cu normă fixă”. „Şi Å£i se pare normal?”, l-am întrebat. „Nu, dar suntem plătiÅ£i bine.” Are un salariu de 500 de euro, impozabili. E fericit că stă într-un cămin curat, cu televizor ÅŸi baie separată, ÅŸi că un maxi-taxi îl duce gratuit (plăteÅŸte firma), pe el ÅŸi pe colegii săi, în weekend sau de sărbători să-ÅŸi vadă familia, acasă. ÃŽn Moldova ar fi putut doar visa la aceste condiÅ£ii. ÃŽn întreprindere limba rusă este obligatorie la nivelul administraÅ£iei, cine nu o cunoaÅŸte dintre inginerii ÅŸi managerii români, este concediat, pentru că nu poate lucra cu softurile noi, ruseÅŸti, introduse în ultima vreme. Atitudinea ÅŸefilor faţă de angajaÅ£i e diferenÅ£iată. Moldovenii sunt în general apreciaÅ£i pentru hărnicie ÅŸi loialitate, românii (adică „localnicii”, îmi vine să precizez mereu, pentru a nu induce, fără voie, o linie de demarcaÅ£ie interpretabilă politic) sunt trataÅ£i cu suspiciune – evident, în discuÅ£ii private – pentru faptul că… au luptat alături de germani împotriva Uniunii Sovietice. Ca să vezi ce greutate are, la Lukoil, memoria istorică!…
Este doar una dintre surprizele pe care ţi le rezervă cunoaşterea. Mai sunt şi altele.