9 Mai – adevăruri neconvenabile

Cât de defazați sunt moldovenii în raport cu realitățile lumii contemporane! De 9 Mai, cetățenii europeni au dezbătut cu intensitate prezentul și viitorul, soluții de creștere economică și politici de austeritate, reforme sociale și proiecte de remodelare a instituțiilor comunitare, în timp ce basarabenii au rămas captivii miturilor sovietice, personaje într-un film vechi, uitat pe o poliță prăfuită. Ați văzut lungile coloane de veterani ruși și de suporteri comuniști de la Memorialul Eternitate? A fost o acțiune de sfidare din partea nostalgicilor URSS, o mobilizare împotriva „naționaliștilor români”, aflați la guvernare.

Comuniștii moldoveni, fideli mentalității Războiului Rece, nu scot o vorbă despre contribuția altor popoare la înfrângerea nazismului, ei n-au auzit despre debarcarea aliaților în Normandia, despre luptele din Italia, Grecia și nordul Africii, acolo unde nemții au fost înfrânți de trupele anglo-americane. A vorbi despre jertfele Armatei Române pe frontul antihitlerist, după „întoarcerea armelor” din 23 august 1944, pentru Voronin și ai lui reprezintă o blasfemie! Comuniștii moldoveni ca și rușii în general preferă să decupeze din tabloul general al perioadei ceea ce ei numesc „marele război pentru apărarea patriei”, resping ideea că Uniunea Sovietică a fost complice cu Reich-ul german la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când au invadat, împreună, Polonia în septembrie 1939. Uniți printr-un pact de neagresiune, cei doi monștri-gemeni, Hitler și Stalin, au acționat într-un remarcabil paralelism. Nemții ocupau Austria, Belgia și Olanda. Rușii atacau Finlanda. Pe 25 iunie 1940, Franța capitula în fața Wehrmacht-ului, câteva zile mai târziu, Armata Roșie anexa țările baltice și teritoriile românești, Basarabia și Bucovina de Nord.

Istoria nu poate fi înghesuită în colivia strâmtă a unor precepte ideologice, chiar dacă manipularea politică a trecutului este o practică de când lumea. Pe durata ultimei conflagrații mondiale, 1939-1945, Uniunea Sovietică a fost pe rând agresor, victimă și cotropitor: respingerea Planului Marshall propus de americani întregii Europe – prin care au fost ridicate din ruine Germania de Vest și alte state occidentale –, bolșevizarea țărilor din Europa de Est, asasinarea elitelor lor naționale i-au definit cu asupra de măsură esența criminală.

La noi, asocierea minorității rusofone la un proiect național comun a eșuat. Victoria sovietică asupra fascismului este folosită ca sursă de legitimare de către profitorii ocupației postbelice a Basarabiei (nomenclatura de partid, KGB-ul și progeniturile lor) și ca justificare simbolică pentru menținerea Republicii Moldova în sfera de influență a Moscovei. Or, nu va exista progres în această țară câtă vreme nu vom recunoaște adevărul întreg despre cel de-al Doilea Război Mondial. Dacă vrem reconciliere se cuvine să condamnăm atrocitățile tuturor părților beligerante. Gulagul nu a fost mai uman decât lagărele de exterminare naziste sau decât deportarea evreilor în Transnistria, ordonată de Antonescu.
Avem numeroase familii care au luptat în ambele tabere. Ar trebui să ne ferim să pângărim memoria lor, perpetuând legenda „eliberării” staliniste a Basarabiei.