Sistemul contraatacă

În ultimele săptămâni a devenit tot mai vizibilă resurecţia curentului antidemocratic în Moldova. Şi asta proporţional, am spune, cu slăbiciunile Alianţei de guvernământ. Bâlbâiala oficialităţilor de la Chişinău, controversele pe tema paradei de 9 mai de la Moscova au provocat un val de ostilitate în rândurile populaţiei rusofone din oraşe, îngrijorată de un posibil „derapaj” al Moldovei spre NATO şi România – vechile sperietori comuniste. Ca niciodată, Chişinăul a fost invadat de însemne marţiale sovietice, de steaguri ale Rusiei şi „panglici ale Sf. Gheorghe”. A fost o demonstraţie clară de sfidare la adresa actualei puteri, scoţând în faţă imaginea unei societăţi confuze şi fracturate. Decât să agite în mod inutil spiritele prin unele voci ale sale, înalt îndrituite, coaliţia liberal-democrată ar trebui să facă lucruri palpabile care să ne apropie de Uniunea Europeană. De exemplu, să construiască ecartament european pe tronsonul de cale ferată Chişinău-Ungheni. Ce spune guvernul, ce face ministerul Transporturilor? A fost întocmit vreun deviz de cheltuieli, s-a gândit cineva să atragă fonduri europene? Vorbim de un proiect strategic de maximă urgenţă. Fiindcă „sistemul” nu glumeşte, „sistemul” contraatacă.

Restabilirea lui Ion Muruianu în post, după o decizie controversată a Curţii Constituţionale, a fost un semnal mai mult decât elocvent că sistemul nu va ceda cu una-cu două. A urmat exonerarea, scoaterea de sub învinuire şi restabilirea în funcţie a 24 din cei 25 de poliţişti anchetaţi pentru crime şi abuz în serviciu pe durata evenimentelor din 7 aprilie. O altă dezamăgire ne-a servit Comisia parlamentară condusă de juristul Vitalie Nagacevschi, care nu a reuşit să identifice vinovaţi şi nu a produs decât o… opinie. Comuniştii susţin că sunt de altă opinie. Adică probele adunate de comisia parlamentară nu permit iniţierea unor acţiuni judiciare. Sistemul se regrupează, speculând fragilitatea noii puteri, lipsa ei de coeziune, fermitate şi mai ales lipsa ei de clarviziune.

De câtva timp s-a activizat în mod suspect Mitropolia Moldovei. După ruşinosul episod cu distrugerea menorei evreieşti de către o asociaţie de aşa-zişi creştini, teleportaţi parcă din grotele Evului Mediu, s-a găsit un grup de iniţiativă care vrea organizarea unui referendum pentru adoptarea „bazelor ortodoxiei” ca disciplină şcolară obligatorie. Autorul acestei idei este Valeriu Pasat, fostul deţinut politic al regimului Voronin, pentru a cărui eliberare au militat în mod sincer unele ziare democratice de la Chişinău, iar acum aceleaşi ziare se întreabă, naiv, ce i-a venit lui Pasat, ex-director SIS, stabilit la Moscova, de vrea să ne bage într-o „puşcărie a spiritului”? Am văzut cu toţii cum ar putea arăta Moldova dacă o asemenea pretenţie aberantă, ce încalcă principiul libertăţii de conştiinţă garantată de Constituţie, va fi pusă în practică: procesiunea de sâmbătă, 8 mai, de la Chişinău, a militanţilor ortodocşi sugera mai degrabă o societate guvernată de un regim obscurantist islamic decât o ţară devotată valorilor europene. Nu de fundamentalism religios are nevoie Basarabia, ci de stat de drept, de educaţie civică în şcoală, de cultivarea spiritului democratic modern, de gândire liberă, de opţiuni asumate în cunoştinţă de cauză.

Comuniştii s-au radicalizat. Voronin cere desfiinţarea „Comisiei Cojocaru”, de analiză şi apreciere a regimului comunist totalitar din Republica Moldova, ca precondiţie a dialogului. A mai rămas ca Alianţa pentru Integrare Europeană să renunţe şi la propria iniţiativă cu privire la alegerea preşedintelui prin vot direct de către cetăţeni – adică la singura armă redutabilă, pe care o deţine în această dispută constituţională –, ca să se poată spune că a părăsit învinsă terenul de luptă, înşelând încrederea alegătorilor. Sondajul IMAS, dat publicităţii acum două zile, relevă acelaşi echilibru fragil: între libertate şi autoritarism balanţa tremură imperceptibil.

După 9 luni de la alegerile din 29 iulie, destinul democratic al Moldovei se află încă sub un mare semn de întrebare.