|
Politica moldovenească, şi înainte de comunişti, a fost una echivocă. "Parteneriatul strategic cu Rusia", proclamat de Voronin, nu ne va aduce câştiguri reale în lipsa unor garanţii din partea Occidentului. Chişinăul nu-şi doreşte asemenea garanţii şi face totul pentru a-şi ostiliza lumea civilizată. În această situaţie, "ideea naţională moldovenească", amintită de Nicolae Pelin, nu poate fi decât una prorusească şi antioccidentală. De cealaltă parte, Opoziţia este prea dispersată şi lipsită de credibilitate pentru a fi luată în serios de guvernele din Vest. Importanţa Moldovei pentru o Rusie "care merge într-o direcţie care ne convine din punctul de vedere al dezvoltării democratice şi integrării în economia mondială" este cu totul iluzorie câtă vreme nu însemni nimic în politica europeană şi mondială. Anume "ochelarii de cal" ai românofobiei, pe care o manifestă puterea de la Chişinău, şi reticenţa faţă de Occident o împiedică să reuşească ceva în chestiunea Transnistriei. Cheia rezolvării conflictului separatist, după părerea noastră, este de căutat nu la Moscova, Kiev sau Tiraspol, ci în primul rând la Chişinău, în incapacitatea acestuia de a promova o politică de reforme internă şi de orientare decisă spre Europa. În condiţiile actuale, suntem sceptici că problema Transnistriei ar avea vreo "rezolvare" fără a se atenta la libertatea, identitatea românească şi vocaţia prooccidentală a Basarabiei. Găsim la fel de nepotrivită nonşalanţa autorului în legătură cu "firescul" existenţei a două limbi de stat în Moldova. Nu suntem Belgia sau Elveţia. La noi decretarea limbii ruse ca limbă oficială va duce automat la eliminarea limbii române - cum deja se întâmplă în economie, în sfera publicităţii şi în audiovizual.
Rezistenţa Chişinăului în faţa Kievului, crede Nicolae Pelin, ar mai putea fi fortificată dacă s-ar realiza o coordonare a eforturilor de protejare a etnicilor români din Ucraina cu acţiunile de acelaşi tip ale Moscovei în favoarea etnicilor ruşi din această ţară. Ideea ni se pare nerealistă nu doar în virtutea evidentei disproporţii pe care o expune. Autorităţilor de la Chişinău nu le-a păsat deloc în ultimii 10 ani, şi cu atât mai puţin le pasă după 25 februarie 2001, de încălcarea drepturilor românilor din nordul Bucovinei şi din fostele judeţe de sud ale Basarabiei. Dimpotrivă, "limba moldovenească", fixată în Constituţia Republicii Moldova, oferă Kievului o pârghie politică şi juridică eficientă, care îi permite să-i împartă pe conaţionalii noştri din Ucraina în "români" şi "moldoveni". În această problemă ar trebui, aşadar, să începem cu îndreptarea lucrurilor acasă la noi.
În sfârşit, ni se pare destul de neglijentă referirea din textul articolului la ex-vicepremierul ucrainean Iulia Timoşenko. Cel puţin o parte a mass-media de la Kiev şi presa internaţională consideră că dna Timoşenko - unul din opozanţii activi al preşedintelui Kucima - a fost acuzată de corupţie tocmai pentru a fi discreditată politic. Nu ştim cât adevăr şi câtă minciună conţin aceste informaţii, dar nici suspiciunile legate de implicarea preşedintelui ucrainean în dispariţia unor ziarişti independenţi nu au fost înlăturate, pentru a nu trata cu maximă circumspecţie asemenea incriminări reciproce.
Articolul lui Nicolae Pelin pune în valoare dorinţa unui tânăr intelectual de a căuta şi oferi nişte soluţii la criza profundă a statului basarabean. Dincolo de criticile ce i se pot aduce, aşa cum am văzut, ni s-a părut important să arătăm că există şi astfel de puncte de vedere şi că democratic este să le aducem la cunoştinţa cititorilor noştri. Sperăm ca acest text să stimuleze apariţia altor reacţii pe marginea unor subiecte de maximă actualitate pentru noi, articole pe care revista Contrafort este gata să le găzduiască, spre binele libertăţii de gândire în Republica Moldova.
|
Nicolae Pelin
Inapoi la cuprinsul numarului