Moldova şi pericolul ucrainean (pentru o nouă concepţie a geostrategiei regionale) (3)

Ucraina - marea decepţie

Tocmai aici a sosit momentul potrivit să ne oprim asupra relaţiilor cu Ucraina. Trebuie să recunoaştem că ultimele evenimente au arătat că Ucraina este o mare decepţie nu numai pentru noi, ci şi pentru întreaga Europă. Ţara cu un imens potenţial economic, ştiinţific, uman, care a profitat cel mai mult de pe urma dezintegrării URSS, s-a dovedit a fi o durere de cap pentru securitatea regională. Iluziile că Ucraina poate deveni un lider regional care să stăvilească ambiţiile revanşarde ale unei părţi a clasei politice ruseşti s-au spulberat de mult. Nu voi greşi dacă voi spune că acum imaginea Ucrainei se asociază cu dispariţia şi decapitarea ziariştilor, scandalul casetelor video, din care aflăm că ofiţeri ai serviciilor secrete înregistrează şi fac publice discuţiile preşedintelui Kucima pe care le consideră criminale. Doborârea avionului de pasageri rusesc în Marea Neagră şi încăpăţânarea cu care elita politică ucraineană s-a opus recunoaşterii unor fapte ce au devenit cunoscute imediat după producerea tragediei, comentariile incalificabil de cinice ale preşedintelui Kucima la adresa victimelor tragediei aeriene, toate aceste lucruri nu au cum să nu pună în gardă clasa politică moldovenească. Am putea presupune că ele sunt expresia unor coincidenţe fatale. Dar situaţia nu stă nici pe departe aşa. Ucraina a devenit un producător de instabilitate în zonă şi de aceea este extrem de periculoasă mai ales din cauza clasei sale politice corupte. Scandalurile legate de premierul Lazarenko, vicepremierul Iulia Timoşenko, precum şi alte dezvăluiri în presă pe tema activităţilor elitei oligarhice ucrainene implicate în furtul şi revânzarea gazelor naturale ruseşti etc., sunt un avertisment că în viitorul apropiat nu ne putem aştepta la schimbări în bine dinspre Ucraina. Să nu uităm şi de scandalurile ce au însoţit alegerea lui Kucima pentru cel de al doilea mandat prezidenţial, metodele pe care le-a folosit echipa lui şi care, fără îndoială, vor fi folosite şi în continuare pentru menţinerea acestuia la putere.

Tocmai de aceea trebuie să ne întrebăm: ne afectează comportamentul clasei politice ucrainene? Da, şi încă în cel mai direct mod. Tergiversarea soluţionării problemelor ce ţin de proprietăţile Moldovei pe teritoriul Ucrainei, chiar şi după ce Chişinăul i-a cedat porţiunea de şosea de la Palanca, este un indicator elocvent în acest sens. Exportatorii moldoveni ştiu ce bariere draconice le ridică permanent în cale Ucraina. Şi la nivel mult inferior, cetăţenii noştri care au trecut măcar o dată hotarul cu Ucraina ştiu, spre exemplu, de moravurile vameşilor ucraineni. Sunt şi ai noştri buni, nu zic, însă în comparaţie cu cei ucraineni, vameşii moldoveni sunt nişte îngeri. În sfârşit, cel mai dureros punct pentru noi este poziţia Ucrainei faţă de eforturile conducerii Moldovei de a găsi o soluţie conflictului transnistrean. Această obstrucţie a Kievului ne face să ne amintim că, în timpul fazei fierbinţi a conflictului din 1992, administraţia ucraineană nu a întreprins nimic pentru a opri fluxul de aventurieri din Rusia şi din propria ţară, doritori să lupte pentru idealurile separatiste. În acea perioadă, la Chişinău mişunau emisari ucraineni care insinuau pe tema dorinţei de unificare a pământurilor ucraineşti. Am fi putut să dăm uitării aceste lucruri, luându-le drept o poveste a unor timpuri ceţoase şi tulburi. Dar, iată că 9 ani mai târziu, consilierul principal al preşedintelui Kucima, Ghenadi Korj, îşi face publice viziunile geopolitice, din care aflăm că Transnistria este literalmente jinduită de către Ucraina. Că acestea nu sunt speculaţii pe o temă în vogă în spaţiul nostru ne-o arată chiar preşedintele Kucima, care în timp ce omologul său moldovean întreprinde acţiuni de limitare a câmpului de manevră al separatiştilor îl invită pe Smirnov în ospeţie la Kiev şi îşi expune în mod public, cordial, suportul pentru liderul transnistrean. A urmat ceea ce preşedintele Voronin a numit drept susţinere deschisă a contrabandei din regiunea transnistreană, când partea ucraineană acordă lumină verde exporturilor din Transnistria, în pofida schimbării ştampilelor vamale de către guvernul de la Chişinău. Explicaţia lui Kucima pentru generozitatea Kievului faţă de separatiştii de la Tiraspol a fost pe potriva imaginii pe care acesta şi-a creat-o în ultima vreme: chipurile, Ucraina este ţară garant a procesului de negocieri şi că are interese în zonă. Nu poate să nu te apuce mirarea când după astfel de evenimente "Kinder Surprise"-ul politicii moldoveneşti ("dulcele" nostru premier Tarlev) vorbeşte despre "o nouă eră" în relaţiile Moldovei cu Ucraina?!

Putem să ne lamentăm în continuare pe tema sorţii vitrege, putem să ne plângem pe vecini, dar este mult mai util să încercăm să identificăm ce acţiuni ale clasei politice moldoveneşti ar reuşi să determine Kievul să ia în consideraţie şi interesele noastre. Evident, clasa politică moldovenească nu trebuie să-i dorească vreun rău Ucrainei, însă ea trebuie să înveţe, o dată şi pentru totdeauna, să apere interesele ţării sale cu mijloace ce-i stau la dispoziţie. Sigur, aceste interese pot fi apărate numai prin mecanisme bine verificate, cu suportul instituţiilor internaţionale şi al forţelor politice interesate din ţările pe care le considerăm parteneri strategici: Rusia şi România. Dacă în Moldova vom avea în curând două limbi de stat - şi acest lucru este considerat drept unul democratic de către instituţiile europene - de ce n-am pedala problema drepturilor ruşilor şi românilor din Ucraina împreună cu forţele interesate din ţările respective? Nu e un secret că drepturile populaţiei rusofone din aşa-numita Novorosie şi a românilor din Basarabia de Sud şi nordul Bucovinei sunt încălcate cu brutalitate. În condiţiile în care situaţia politică şi economică din Rusia şi România sunt în ascensiune faţă de ceea ce se petrece în Ucraina, ruşii şi românii din Ucraina vor fi mult mai sensibili şi solidari în ceea ce priveşte apărarea drepturilor lor lingvistice şi culturale. Este absolut necesar ca şi instituţiile democratice europene să fie sensibilizate în acest sens. Faptul că până în prezent încălcarea drepturilor românilor din sudul Basarabiei şi din nordul Bucovinei nu a fost mediatizată pe larg şi nu a avut rezonanţă, la fel ca şi marginalizarea ruşilor în Ucraina, se datorează lipsei de coordonare între cele două părţi.

Pagina precedentă

1 2 3 4 5

Următoarea pagină