|
În privinţa investiţiilor occidentale sunt cam pesimist. Nu cred că Basarabia Roşie ar fi foarte atractivă din punct de vedere economic. Nici Pactul de Stabilitate, ţinând cont de modul condiţional la care am fost admişi, nu cred că ar fi capabil să contribuie la redresarea situaţiei economice. Consider că admiterea în regim de urgenţă a Republicii Moldova la Pact se datorează stresului pe care l-au avut occidentalii când au văzut rezultatul a 10 ani de reformă în ţara noastră. Pentru noi Pactul de Stabilitate nu va avea acea valoare economică pe care o are pentru Albania, de exemplu. În cazul nostru e vorba mai curând de o modalitate în plus de "supraveghere" a actualului regim de către Occident.
PSL optează pentru înfăptuirea unităţii naţionale româneşti în cadrul unei Europe federale
- Domnule Serebrian, unionismul a constituit după 1989 pilonul principal al dreptei, din motive clare: basarabenii sunt români, iar nenorocirile noastre în acest secol au avut drept cauză desprinderea Basarabiei de ţara-mamă România. În ultima perioadă chiar şi partide declarat unioniste, PPCD în primul rând, au pus oarecum surdină acestei lozinci. Ce şanse mai are această idee azi la noi? Înseamnă asta trădarea unui ideal care i-a însufleţit pe basarabenii conştienţi de identitatea lor în perioada regimului sovietic sau este vorba de punerea lui între paranteze sau de reformularea priorităţilor? În ce măsură condiţiile internaţionale ar permite unirea Republicii Moldova cu România într-un viitor previzibil? V-am pus această întrebare pentru că ea implică nişte clarificări pe care PSL va trebui să le facă în faţa electoratului unionist, dacă vrea să-i obţină adeziunile.
- Eu nu cred ca ideea unionistă a trecut în surdină. Mai multe partide politice s-au conformat rigorilor impuse de Constituţia Republicii Moldova, însă nu cred că nici PPCD şi nici unele partide mai mici au abandonat ideea reunificării Basarabiei cu România. Ideea unităţii naţionale reprezintă şi primul scop programatic al PSL, e adevărat într-un context diferit de cel promovat de PPCD, or noi optăm pentru înfăptuirea unităţii noastre naţionale în cadrul unei Europe federale. Asta nu înseamnă deloc că noi ne-am opune ideii de unitate românească şi înainte de înfăptuirea federalizării Europei, proces care, ne dăm bine seama, nu va avea loc în viitorul imediat. Cât priveşte condiţiile internaţionale, eu nu cred că ar exista impedimente serioase de natură geopolitică sau legală în calea reunificării româneşti. În 1990 s-a reunificat Germania şi s-a reunificat Yemenul. Câţiva ani mai târziu s-a produs alipirea la China a Hong-Kongului şi Aominului. Deci nu ar fi ceva ieşit din comun. Cu atât mai mult nu cred că ideea de unitate naţională ar fi una "politic incorectă". E cumva ideea de refacere a unităţii spaţiului ex-sovietic, aproape indiscret promovată de actualii guvernanţi, mai nobilă şi mai în consonanţă cu gustul occidentalilor? La sigur că nu. Ceea ce deranjează puterile occidentale este "vocea poporului". Dacă mâine pentru partidele prounioniste din Basarabia vor vota nu 20 % ci 80 %, nici o naţiune democratică din lume nu va avea temei să se opună acestei decizii. Problema, iarăşi, nu e în Occident ci în noi. Majoritatea populaţiei votează un partid politic ce optează pentru refacerea URSS, iar unii comentatori politici şi chiar oameni politici de la noi mormăie în surdină că vinovat de unitatea neîmplinită s-ar face Occidentul şi nu "poporul suveran"!
- Problema Transnistriei a constituit unul din punctele forte ale programului electoral comunist. După un start lansat în această direcţie, lucrurile s-au împotmolit. Comuniştii sunt derutaţi, nu mai ştiu ce să inventeze. Ce rezolvare credeţi că poate avea, în viziunea PSL, problema Transnistriei?
- Am spus cu mai multe ocazii, inclusiv în paginile "Contrafortului", că problema transnistreană ar fi avut câteva modalităţi de soluţionare. Nu cred că aceste modalităţi n-au fost analizate. Problema e că Chişinăul niciodată nu şi-a pus la modul serios scopul soluţionării acestui conflict şi "expatrierea" armatei ruseşti din Transnistria. Mai curând, ca şi în cazul reformelor democratice, s-a mimat dialog, negocieri, s-au făcut tot felul de cedări nechibzuite sau bine plătite...
În acest moment cred că unica soluţie plauzibilă ar fi anularea tuturor actelor semnate până acum, pe motiv că partea transnistreană nu le respectă, şi instituirea unei blocade internaţionale pentru acest teritoriu.
- După şase luni de la instalarea comuniştilor la putere, ei n-au îndeplinit mai nimic din programul lor electoral. În loc de pensii şi salarii, moldovenilor li s-au oferit sărbători militariste, pionieri şi monumente ale lui Lenin. În schimb, iniţiativele restauraţioniste ale lui Voronin şi ale partidului său provoacă mari nelinişti: intenţiile lor de revizuire a istoriei, introducerea limbii ruse ca limbă de stat, înăsprirea deja vizibilă a cenzurii în mass-media electronică ne împing într-o direcţie primejdioasă. Credeţi că societatea noastră va putea să le reziste? Vor putea fi contracarate aceste planuri nedemocratice ale PCRM de noile angajamente europene ale Republicii Moldova?
|
Oleg Serebrian
Inapoi la cuprinsul numarului