Partidul Social-Liberal - o alternativă politica pentru Republica Moldova...

- Stimate domnule Oleg Serebrian, sunteţi un cunoscut şi apreciat analist politic şi profesor universitar, cu stagii îndelungi în Occident, unde aţi stabilit importante relaţii cu lumea ştiinţifică şi intelectuală. Totuşi, apariţia Dv. pe scena politicii active din Republica Moldova a surprins destulă lume, obişnuită să vă vadă într-o anume ipostază, academică, detaşată. Acum sunteţi preşedintele nou-creatului Partid Social-Liberal (PSL). Ce v-a determinat să abandonaţi postura oarecum comodă pe care o aveaţi şi să vă asumaţi povara şi riscurile meseriei de om politic?

- Foarte mulţi îmi pun această întrebare. Recunosc că nu am luat chiar uşor decizia de a mă implica în politică. Am fost nevoit să renunţ la mai multe proiecte şi să reduc substanţial din preocupările mele academice. Chiar în luna aprilie am fost invitat pe poziţia de lector la Universitatea Liberă din Berlin. Am renunţat cu mare regret. Mi-am zis că, totuşi, trebuie să încercăm să facem ceva pentru a schimba această situaţie nefirească, să facem astfel încât să nu mai căutăm să plecăm din propria ţară. Doar în cazul în care mă voi convinge că acest lucru e cu neputinţă şi că nu pot face nimic în acest sens, voi avea poate dreptul moral să plec. Însă cine dacă nu noi, cei tineri, ar trebui să încercăm să schimbăm ceva? Este foarte uşor să dai note şi să critici nereuşitele altora, dar e cazul ca, atunci când constaţi că alţii au eşuat şi crezi că ştii ce trebuie să faci, să acţionezi, nu să aştepţi ca cineva să urmeze, eventual, sfaturile tale. Anume acest lucru încerc să-l fac împreună cu colegii mei de partid.

- Apariţia PSL a fost întâmpinată de unii cu neîncredere şi ostilitate chiar. Dinspre tabăra "democraţilor cu stagiu" s-a auzit acuza că iniţiativa dv. vine numai să mărească numărul partidelor de dreapta, sporind confuzia în rândul electoratului. Ce puteţi răspunde acestor critici?

- Mai întâi constat că "acuza" ce mi se aduce e cam confuză. Partidul Social-Liberal n-a mărit deloc numărul partidelor politice, or el a apărut prin fuziunea Grupului Iniţiativei Social-Liberale cu Liga Creştin-Democrată a Femeilor, o formaţiune politică ce exista deja. Cât priveşte confuzia în rândul electoratului, apoi cred că ea nu e deloc cauzată de numărul mare de partide, ci de calitatea acestora. La recentele alegeri din Marea Britanie au participat peste 130 de partide politice, însă au fost votate masiv, ca de obicei, doar trei din ele - liberalii, laburiştii şi conservatorii. Eu nu cred că electoratul basarabean ar fi capabil să selecteze trei partide dintr-o listă de 10 formaţiuni politice şi n-ar fi capabil să selecteze aceleaşi trei partide dintr-o listă de 40. Cei care afirmă aceste lucruri cred, probabil, că electoratul basarabean ar fi o gintă de cimpanzei, neînzestraţi cu logică şi ghidaţi doar de un comportament mecanic. Şi pe urmă, de ce adică doar PSL-ul sporeşte confuzia? Celelalte partide politice contribuie cumva la simplificarea problemei? Liderii politici care se lamentează că ar exista un surplus de partide politice n-au decât să facă un gest mărinimos şi să-şi închidă prăvălia. Noi le vom urma exemplul dacă ne vom convinge că nu putem face nimic.

- Principala caracteristică a partidelor de dreapta de la noi este că nu au un suport doctrinar bine definit, adesea el chiar lipseşte cu desăvârşire. Aş vrea să zăboviţi puţin asupra doctrinei social-liberale, care pentru Basarabia sună destul de nou. Ce o deosebeşte de liberalismul clasic?

- Liberalismul social face parte din familia doctrinelor postliberale. Este într-adevăr o platformă doctrinară nouă pentru Basarabia. Nu şi pentru spaţiul românesc. În dreapta Prutului primul partid ce a revendicat doctrina social-liberală a fost Partidul Alianţei Civice, condus de academicianul Nicolae Manolescu, pe care de altfel l-am avut recent ca trainer la cursurile estivale pentru staff-ul naţional şi regional al PSL. Cel de-al doilea partid social-liberal din România a fost Partidul Umanist Român, un partid mai mic, dar care face parte din actuala coaliţie de guvernământ de la Bucureşti. Ştiţi, probabil, că în toamna trecută în România s-a discutat mult despre posibilitatea creării unui Partid Social-Liberal prin fuziunea Partidului Naţional-Liberal cu Alianţa pentru România, condusă de Teodor Meleşcanu. Profesorul Manolescu, în acel moment senator şi vicepreşedinte al PNL, şi senatorul Marian Enache, prim-vicepreşedinte al APR, au fost printre marii promotori ai acestei idei, care din păcate a eşuat.

Liberalismul social este o doctrină ce stă la răscrucea a două mari curente de gândire politică - liberală şi socialistă. Liberalismul social optează, ca şi majoritatea doctrinelor liberale, pentru o economie liberală, dar ca şi social-democraţii susţine ideea minimului social garantat. Mulţi confundă social-liberalismul cu social-democraţia. Aceste două doctrine sunt într-adevăr foarte apropiate, dar oricum există între ele şi diferenţe importante, or spre deosebire de social-democraţi, social-liberalii optează pentru minimalizarea rolului statului în economie şi se pronunţă împotriva "ramurilor naţionalizate". Adepţii liberalismului social susţin că misiunea statului în economie constă doar în crearea unui cadru juridic şi politic favorabil, dar nu în programe de dirijare directă sau indirectă a activităţilor de producţie. Aceste afirmaţii nu sunt deloc pe placul social-democraţilor. Totodată, social-liberalii afirmă că statul e dator să intervină în sfera socială, respect`ndu-şi chiar menirea primordială. Statul trebuie să asiste sfera socială, cultura, ocrotirea sănătăţii, utilizând banii care vin din perceperea impozitelor. Dar pentru a realiza acest lucru, trebuie să avem o economie bine pusă la punct, o adevărată economie de piaţă. Adică o economie de tip liberal.

1 2 3 4 5

Următoarea pagină