|
- Mă bucur că mă întrebaţi aşa ceva. Recent am început să mă ocup de unele traduceri din Lucian Blaga. Şi anume, mi-a venit ideea să verific cum au fost transpuse unele poeme blagiene în germană. Între timp, am aflat că la Cluj se ţine un Colocviu dedicat lui Blaga şi aş vrea să particip şi eu. În acest scop am luat mai multe versiuni germane şi am constatat că toţi traducătorii au încercat să respecte forma originalului, adică rimele. Ei au găsit rime corespunzătoare (finale) şi în germană, în schimb, nu au tradus adecvat textul blagian. Fireşte, noi ştim că e aproape imposibil să traduci poezie dintr-o limbă în alta, mai ales cînd e vorba de două limbi de origine diferită. La Blaga, de exemplu, "Lancrăm" rimează cu "lacrimi"; iar să transpui literalmente această rimă în germană e imposibil. Şi traducătoarea a menţionat într-o notă: "Lancrăm" e satul unde s-a născut Blaga, iar "lacrimi" înseamnă "TRДNEN" în germană. Citind deci poeziile lui Blaga, mi-a venit ideea să le traduc literal, încercînd să demonstrez că în felul acesta se păstrează semantica cuvintelor, sintaxa şi chiar construcţia frazelor mult mai bine decît dacă cineva şi-ar propune să respecte rima. Prin urmare, aş îndrăzni să demonstrez că traducerile pe care le propun sînt mai apropiate de textul românesc decît cele existente deja, făcute de profesionişti.
- Ce alţi scriitori români au mai fost traduşi în limba germană?
- Dvs. ştiţi mai bine. S-au tradus unele romane ale lui M. Sadoveanu (de către dl Krasser, fost prof. la Catedra de germană din Cluj), ale lui L. Rebreanu, C. Petrescu. De asemenea, unii scriitori clasici, iar dintre cei actuali - M. Dinescu, M. Cărtărescu ş.a. Uitîndu-mă la rafturile cu cărţi la care aţi făcut aluzie, îmi sare în ochi Panait Istrati, cu o întreagă colecţie. Cred că aproape toate textele lui P. Istrati au fost traduse în germană de către Heinrich Stiehler, profesor în Austria, şi el fost lector de germană în România. H.S. a scris şi o carte foarte interesantă, un fel de introducere la opera lui P. Istrati, iar traducerile sale sînt excelente. Eu am citit textele lui P. Istrati cu multă plăcere, aş spune chiar că le-am devorat. După părerea mea, sînt un exemplu de traducere reuşită. Apropo de traducere, tocmai prof. Coşeriu ne spunea odată, în studenţie, cînd apăruse versiunea germană a "Istoriei limbii române" a lui Sextil Puşcariu, că era aproape mai bună decît originalul; bineînţeles, între ghilimele, deoarece limba lui Puşcariu este excelentă, doar cu scopul de a ne demonstra importanþa ºi valoarea unei traduceri, Coºeriu insistase asupra acestui exemplu...
Recent dl Horst Fassel de la Tьbingen a avut ideea de a scoate o ediţie sistematică a traducerilor literare din română în germană. El mi-a mărturisit că încă fiind la Iaşi, adică prin anii '80, începuse să fişeze autorii români traduşi în germană. Ei bine, noi am vrea să reluăm aceste preocupări în cadrul unui Proiect comun cu Universitatea din Rostock, Donauschwдbische Institut din Tьbingen şi cu Universitatea din Cluj.
- V-aş propune să revenim la generaţia Dvs., adică la prima generaţie de discipoli ai lui Coşeriu, şi să-mi spuneţi care era relaţia maestru-discipol?
- Relaţia maestru-discipol era o relaţie de mult respect. Noi, discipolii, totdeauna l-am privit cu admiraţie şi cu foarte multă stimă. Bineînţeles, din cînd în cînd mai şi bîrfeam; ne întrebam, bunăoara, dacă şi Profesorul are viaþã particularã, cum îi aratã casa; aflaserãm cã e cãsãtorit ºi cã are copii, însã niciodatã nu ne-am dus împreunã la cîrciumã... Era multă muncă şi disciplină de luni pînă sîmbătă. Îmi aduc aminte de un coleg, J. Lьdtke, care la sfîrşitul anului s-a dus la Finanzamt, adică la Serviciul de impozite, unde eram obligaţi să prezentăm o dare de seamă cu ce-am cîştigat anul în curs. El a evocat şi drumul de acasă la Universitate, scriind în formular de luni pînă sîmbătă (în felul acesta aveam dreptul sã decontãm). Atunci funcþionarii i-au cerut sã prezinte o dovadã cã munceºte ºi sîmbãta, deoarece în Germania erau cinci zile lucrãtoare pe sãptãmînã. L?dtke s-a dus la Profesor, i-a explicat situaþia, iar Coºeriu i-a semnat fãrã nici o ºovãire...
Astăzi, din punctul meu de vedere, regret că nu am avut un contact mai strîns cu Profesorul. Poate că această distanţă între Profesorul care ştie totul şi elevii care au încă foarte mult de învăţat era prea mare. Noi ne-am considerat totdeauna elevi, nu "discipoli", deoarece n-am îndrăznit să ne punem la acelaşi nivel cu Maestrul.
- Nu aţi îndrăznit Dvs. să vă declaraţi discipoli, prof. Coşeriu însă în ultimii ani vorbeşte mult de discipolii săi. Gestul cel mai sugestiv în acest sens este faptul că una din cărţile sale importante, "Gramбtica, semбntica, universales", o dedică discipolilor, adică Dvs. şi colegilor Dvs. Iar în cadrul "Lecturilor coşeriene", desfăşurate în septembrie 1998 la Chişinău, a afirmat că lingvistica integrală o constituie nu doar Coşeriu, ci Coşeriu împreună cu discipolii săi.
|
Rudolf Windisch
Inapoi la cuprinsul numarului