'Eu scriu nişte poeme-portrete despre oamenii pe care i-am cunoscut şi care nu sunt înnebuniţi după poezie' (4)

8
Am văzut, azi-dimineaţă, două poezii înfăţişate privirii clienţilor, la loc de cinste,-ntr-un
bistro, PMU tutun
una scrisă de mînă (iniţiala făcută în cariocă roşie), cealaltă bătută la calculator, amîndouă
anonime.
Spun "poezii" fiindcă dacă aş fi cutezat să-l întreb pe patron ce-s astea, mi-ar fi răspuns,
desigur: "Poezii, vezi bine..."
Or, una cîntă minunatele binefaceri sociale ale surîsului, iar cealaltă deznădăjduieşte
vorbind despre moartea înceată a unui cîine abandonat de stăpînii lui din luna august.
Asta ne dă de înţeles că sentimentele, mai cu seamă atunci cînd sînt dintr-un aluat bun,
sînt substanţa fundamentală a acestor poezii îndulcite şi diabetice.

Hrana echilibrată a limbii excesive
nu-i alta decît oaia cu cinci picioare a poeziei pe care o urmăresc cu insistenţele mele.
metrou, urmăreşte maşina aceea! iar metroul mă priveşte fără să-nţeleagă.
totuşi, poemul de metrou înşiră cuvînt după cuvînt
cu o pană buimacă, dar care-şi asumă riscul,
obiect al zîmbetului blînd, uşor ironic, de mîngîiere a celui inofensiv.

9
Poeziei îi place să spună că se-mpotriveşte imperialismului economic, de vreme ce
nimeni nu cutează a spune că s-ar împotrivi economiei imperialismului,
dar dacă acest legămînt de sărăcie, plictisind uşor economatul,
o cantonează în comerţul eteral franciscan cu vrăbii ori cu "lumpen-zburătoarele" ce sînt
porumbeii de oraş, după zisa lui Italo Calvino
ori cu singurele acvile de pe înălţimile filozofice, atunci eu îmi lepăd veştmîntul pe dată.
Am făcut-o deja.

Să nu faci poezie ca să spargi uşa istoriei poeziei dintr-o lovitură a singurului umăr al tău
înseamnă deja să te surprinzi făcînd-o, făcînd ceea ce ai prevăzut.
Încearcă să transplantezi un fir de poezie în afara locurilor poeziei.

10
Vinerea asta, greutatea de a scrie un poem de metrou într-o zi de grevă
A crescut simţitor: trebuie să afli mai întîi o garnitură;
s-a făcut; garnitura e plină ochi, iar eu trebuie să scriu din picioare;
se-opreşte oarecum anarhic. Poemul e... cum spune la difuzor? Perturbat.
Pentru poezie nu-i nici un cîştig dacă e perturbată, ea, care se crede cu dragă inimă
perturbantă.
Perturbaţi mai întîi la dumneavoastră la uşă, doamnă Poetică!
Puteţi s-o faceţi, de vreme ce sînteţi orologiul
Care bate de douăsprezece ori, iar lumea zice că e ora zero.
Poftim, sar de la una la alta, dar oare chiar există un subiect obligator, sapiens-ludens,
dincolo de propoziţiile-vers ale poeziei?
Neobrăzat se arată uneori cîte unul, iar altă dată, nu-i absolut nimeni.

Traducere din limba franceză de Lidia Bodea

Pagina precedentă

1 2 3 4