În cele opt luni ale Primăverii de la Praga, cehii au trăit atat de mult şi atât de intens cât, poate, o altă naţiune trăieşte timp de douăzeci de an (5)

O idee nobilă nu duce la un rezultat fericit dacă este susţinută prin violenţă

Vit. C.: - La unsprezece ani de la revoluţia din noiembrie 1989, care credeţi că sunt instituţiile statului cele mai respectate de cehi? În România, de exemplu, majoritatea populaţiei crede în biserică şi în armată, ceea ce nu dă cea mai bună notă democraţiei româneşti.

L.V.: - În pofida rezervelor apărute în ultimul timp, cred că preşedinţia este bine cotată. Armata nu prea, tinerii noştri depun toate eforturile pentru a scăpa de serviciul militar. Respectul pentru biserică nu constituie o tradiţie în societatea noastră. Parlamentul este văzut ca un loc unde toată lumea se ceartă, îşi apără interesele meschine, privilegiile pentru firme ş.a.m.d. Senatul - camera superioară - este considerat o instituţie absolut inutilă, decorativă, introdusă acum câţiva ani în Constituţie. În prima decadă a lunii octombrie a.c. la Praga, aşa cum ştiţi, s-a desfăşurat congresul Fondului Monetar Internaţional şi al Băncii Mondiale, prilej cu care au avut loc manifestări de protest împotriva "globalizării". Unii tineri cehi au intenţionat să se alăture acestor acţiuni cu revendicările lor. Dar s-a întâmplat invers. Din cauza faptului că au venit grupuri extrem de agresive din Italia, Spania, Portugalia, tinerii noştri nu prea s-au amestecat. Toată populaţia a văzut nişte manifestanţi fluturând steaguri roşii şi negre, cu chipul lui Stalin, Mao şi Che Ghevara imprimate pe tricouri şi genţi, nişte anarhişti "globalizaţi" ei înşişi, cu telefoane celulare, cu bani mulţi, foarte bine înarmaţi, angajându-se în lupte de stradă, spărgând vitrinele restauran-telor McDonald's. Poliţia cehească a aşteptat până în ultimul moment să se apere, iar când a intervenit, a făcut-o foarte energic. Încât, curios lucru, poliţia noastră, care niciodată nu s-a bucurat de mare simpatie, acuma se situează în vârful popularităţii. "Poliţia noastră, bravo băieţi, aţi fost la înălţime!" - am auzit peste tot în acele zile. Aşa că aş completa răspunsul afirmând că cehii sunt pentru ordine şi bună cuviinţă. Ziaristul Petr Uhl spunea într-un foileton inspirat de evenimentele despre care vorbim că demonstraţiile astea "antiglobalizare", care prind foarte bine în Franţa, în Italia sau Spania şi sunt văzute ca parte integrantă a spectrului politic, fac o proastă impresie la noi, fiindcă orice praghez îşi iubeşte oraşul, şi noi suntem, mai ales după tot ce am trăit sub regimul comunist, pentru o anume civilitate, acasă şi în relaţiile publice, adică nu mai aruncăm cu pietre de trotuar în cineva, fiindcă ştim din propria experienţă că o idee nobilă - cum este cea a compasiunii pentru săraci - nu duce la un rezultat fericit dacă este susţinută prin violenţă. Astfel că balanţa simpatiei populare nu s-a înclinat în favoarea acelor forţe "antiglobalizatoare", cum ne-am fi aşteptat, ci culmea, în favoarea poliţiei! A poliţiei care nu mai este văzută ca un instrument de represiune, cum era până acum 10 ani, ci drept expresia voinţei cehilor de a restaura normalitatea. A voinţei de a reveni în rândul naţiunilor civilizate.

Vit. C. : - Cred că este un final potrivit pentru dialogul nostru. Doamnă Libuse Valentova, vă mulţumim.

octombrie 2000, Praga

Pagina precedentă

1 2 3 4 5