Cartea basarabeană între Frankfurter Buchmesse şi Chişinău (4)

Gh. E.: - Editorii spun, dimpotrivă, presa nu vine la ei, motiv pentru care nu vor să irosească exemplarele de carte. Un fel de "meci" al replicilor. Mecanismul gândirii este acelaşi. Poate că o întâlnire între editori şi cronicarii literari ar duce la un acord. Dar şi aşa problema s-ar rezolva numai pentru o lună de zile: la Chişinău nici o înţelegere nu ţine mai mult.

Vit. C.: - Gheorghe, ai pomenit la începutul dialogului nostru despre facilităţile pe care speraţi să le obţineţi în Bugetul pentru 2001. Ce schimbări ale cadrului legislativ în domeniul cărţii au mai intervenit în ultimul timp în Moldova? Putem constata o schimbare de mentalitate a guvernanţilor în ce priveşte importanţa culturii şi în speţă a sectorului editorial?

Gh. E.: - E greu să vorbim despre o schimbare de mentalitate. În vorbe, toţi par să înţeleagă valoarea culturii. Scriitorii din parlament ne-au asigurat de bunele lor intenţii în ce priveşte editarea de carte, dar, bănuiesc din cauza jocurilor politice, n-au reuşit să-şi impună punctul de vedere. Urmează să se elaboreze o lege unică de impozitare a dreptului de autor în Republica Moldova. Azi avem câteva variante de impozitare şi fiscalitatea poate face trimitere la mai multe legi. O adevărată harababură. Eşti la bunul plac al inspectorului fiscal. Desele modificări de legislaţie şi necunoaşterea lor permite tratarea anumitor fapte în mod diferit. Apoi, mai este problema liberei circulaţii a informaţiei, de care nu se ţine cont în Moldova, pentru că noi, atunci când cumpărăm drepturi de autor, o facem la fel ca agentul economic X care cumpără ciorapi din Germania, adică plătim cam aceeaşi taxã de import de marfã. Or, nu este acelaºi lucru. Produsele industriale care se fabricã în Moldova, înþeleg, au nevoie de taxe pentru protecþia producãtorului autohton. Dar în domeniul editorial nu te poþi proteja de... Borges sau de Eco, pentru că am avea scriitori de talia lor, la Bălţi sau Cahul. Absurd. Impozitele percepute la drepturile de autor îl "protejează" pe cititor de contactul cu cartea - care devine mult mai scumpă - , adică îl îndepărtează, îl izolează de carte. Nu cred că e vorba de reaua intenţie a legislatorului. Pur şi simplu scriitorii din parlament nu s-au gândit să propună modificarea legislaţiei, nu s-au gândit pentru că nu-i interesează - aceasta este impresia mea şi a colegilor mei. În Republica Moldova onorariul nu se prea plăteşte, pentru că scriitorul azi este bucuros să-i apară o carte şi, de regulă, îşi ia onorariul "în natură", ridicând un anumit număr de exemplare, ceea ce este o greşeală în primul rând a editorilor. Cărţile trebuie să se vândă. Trebuie găsit un mecanism economic care să-i mulţumească şi pe editori, şi pe autori şi să nu frustreze publicul cititor.

Vit. C.: - Nu este singurul dezinteres de ordin cultural pe care îl putem imputa scriitorilor-deputaţi. Spune-mi, anularea taxei de import la cartea adusă din România vă creează probleme de concurenţă? Ne putem aştepta în timpul apropiat la un "torent" de carte românească în Basarabia?

Gh. E.: - Anularea taxei de import la cartea românească a fost stipulată în Legea Bugetului pe 2000, care a intrat în vigoare la 1 mai curent. M-aş fi bucurat să constat, cum zici, că la şase luni de atunci am fost invadaţi de "valuri" de carte românească. Dar lucrurile nu stau aşa. Guvernul a păstrat o suprataxă de 5 % la toate mărfurile scutite de impozit la import. Această suprataxă reprezintă o contrapondere la suprataxa introdusă iniţial de guvernul României, care însă scade de la an la an. Scutirea de taxa la import este bună, fără îndoială, dar efectele ei nu sunt imediate. Cei care au adus în Basarabia carte românească până la 1 mai o aduc şi după această dată: în special micii precupeţi şi cei care fac contrabandă (deşi eu nu cred că a aduce carte prin contrabandă constituie o fraudă atât de mare, aceste noţiuni - cartea şi contrabanda - nu pot sta alături). Din această cauză preţul de vânzare a cărţii este încă mare. Ar trebui să se ajungă la anumite corelări cu partea română. Sper că, treptat-treptat, agenţii economici vor importa carte românească în condiţii mai convenabile. O altă problemă este că editorilor români li se permite, dacă-mi amintesc bine, un termen de trei luni pentru a-şi repatria valuta din Moldova. Fără o schimbare de lege în România la acest capitol preţul cărţii româneşti în Basarabia nu va scădea în timpul apropiat: singură, scutirea cărţii importate de TVA nu ajunge pentru ieftinirea rapidă a cărţii. Va fi nevoie, cum spuneam, de un complex de legi. Din fericire, editorii moldoveni au dreptul să facă export de carte în regim de comision, şi în plus, noi, basarabenii, avem un termen mai mare de repatriere a valutei, conform legislaţiei de aici. O carte nu se vinde în trei luni, oricât de bună ar fi. Altfel eşti nevoit fie să o vinzi la un preţ mai mic şi să suporţi pierderi, fie să o dai la un preţ mai mare, dar îţi vei recupera banii într-un timp mai lung. O carte "trăieşte" pe piaţă doi ani. Ea trebuie să se vadă.

Vit. C.: - Gheorghe Erizanu, îţi mulţu-mesc pentru acest dialog.

Chişinău, noiembrie 2000

Pagina precedentă

1 2 3 4