Cartea basarabeană între Frankfurter Buchmesse şi Chişinău (2)

Vit. C.: - Cum mai arată cărţile noastre faţă de cărţile vesticilor? Acelaşi decalaj "istoric" de prezentare grafică?

Gh. E.: - În comparaţie cu anii trecuţi cred că ne plasăm aproape la acelaşi nivel cu cărţile occidentale, indiferent dacă vorbim despre cărţi apărute la Chişinău sau în România. Cu 3-4 ani în urmă situaţia era jalnică, într-adevăr. Pe de altă parte, nu ne putem lăuda cu albume de tipul celor realizate în Italia, de exemplu. Pentru că în Occident, paradoxal, am observat că preţul unui album de artă este cam acelaşi cu preţul unui roman. La noi, din contra, albumele sunt cu mult mai scumpe decât beletristica. Tehnologia în Vest permite micşorarea preţului de cost în cazul policromiei. Mai este vorba şi de o filozofie a pieţei. La un tiraj mai mare îţi poţi permite o scădere a preţului de vânzare.

Vit. C.: - Din contactele pe care le-ai avut la Frankfurt, ce tip de literatură despre Moldova, crezi, i-ar putea interesa pe editorii şi cititorii din Occident: cărţi de informare generală, politică, etnografie, turism, cultură?

Gh.E.: - Nu ştiu dacă nu divulg un secret al editorului Iurie Colesnic, care a propus una din ultimele sale cărţi, Crima organizată din Republica Moldova, unei agenţii care vinde drepturile de autor pentru Italia şi Franţa. Ei s-au arătat foarte interesaţi de această carte, e adevărat că este o simplă descriere a mecanismului furtului de maşini, cu enumerarea tuturor "detaliilor tehnice", începând cu subtilizarea maşinii în Occident şi până la aducerea ei în Rusia. Desigur, mai există şi interesul diferitelor categorii de cetăţeni plecaţi cu mulţi ani în urmă din România şi din Basarabia, şi care au o nostalgie a cărţilor despre zona noastră, al unor ediţii de felul celor pe care le publică Editura Museum. Există persoane care colecţionează monede şi îşi îmbogăţesc colecţia cu ocazia Târgului de Carte. Alţii se interesează de industria covorului, indiferent de ţară, ş.a.m.d. Frankfurtul este o afacere şi pentru colecţionari.

Vit.C.: - Luând în consideraţie cele spuse până acum, în ce măsură editorii din Moldova sunt în stare să valorifice posibilităţile unui Târg de anvergura celui de la Frankfurt?

Gh.E.: - Avantajele sunt cunoscute. Mai întâi, este şansa de a lua "pulsul" pieţei de carte pe plan internaţional, de a cunoaşte tendinţele, evoluţiile în domeniu. În ultimul timp, din partea majorităţii editurilor la Târg merg, în afară de directori, redactorii artistici, care fac cunoştinţă cu noile concepţii şi tehnici de carte. Este un bun prilej pentru ei de a-şi ridica gradul de calificare profesională. La începutul anilor '90, în editurile din România şi Republica Moldova au venit mulţi oameni întâmplători. Nu e uşor să le evaluezi întotdeauna competenţa. De pildă, există cărţi de specialitate cu acelaşi titlu, scrise de autori diferiţi, apărute la edituri diferite. Este foarte important să ştii care dintre aceste ediţii este cu adevărat valoroasă, pentru că nu suntem atât de bogaţi ca să ne permitem să scoatem cărţi proaste, fie ele şi traduceri. Nu orice traducere este automat o carte acceptabilă. Trebuie să ştim să facem selecţia potrivită. Şi e bine că la Frankfurt se deplasează şi redactorii de carte.

Vit. C.: - Care a fost atmosfera generală la Târg? Ai consemnat noutăţi faţă de anii trecuţi?

Gh. E.: - Invitatul de onoare la actuala ediţie a Târgului de la Frankfurt a fost Polonia. După părerea mea de vizitator, Polonia nu a dispus de un stand atât de frumos ca Ungaria, dar a avut numeroase personalităţi prezente la Târg, ceea ce i-a asigurat succesul. De exemplu, Czesław Miłosz, Laureat al Premiului Nobel, a reuşit să stârnească polemici aprinse. Ca de obicei, în cazul unui scriitor cu renume, discuţiile se extind foarte mult, mai ales că Polonia are o obsesie: intelectualul între politică şi cultură. Însemnătatea invitatului special este şi alta: privilegiul acordat Poloniei a permis foarte multor scriitori polonezi - nu numai marile nume -, prin anumite programe, să apară masiv la edituri din Europa şi SUA. Este o posibilitate ca Occidentul să-ţi cumpere literatura despre care discutam ceva mai devreme, o şansă să-ţi impui valorile naţionale, mai ales la Frankfurt, unde majoritatea editurilor se duc să vândă sau să cumpere drepturi de autor. E vorba de imaginea ţării. Vrem sau nu vrem, cărţile, alături de mass-media, sunt cele care formează şi manipulează opinia publică.

Ca aspect general, aş menţiona şi standurile ruseşti, care anul acesta au impresionat prin cărţile expuse, prin lansarea volumului de memorii ale lui Elţîn, Jurnalul de la miezul nopţii, apărut şi în traducere germană la Econ-Ullstein. Lansarea s-a făcut în prezenţa autorului. În 1998 standurile ruseşti erau goale. În '99 începeau să-şi revină, dar şi atunci Rusia se prezenta mult mai slab decât Croaţia sau decât Ungaria şi Polonia. O afacere bună a făcut Editura Limbus din Petersburg cu un alt volum de confesiuni, intitulat Cartea Morţilor, de Eduard Limonov. O carte şocantă, vândută la un preţ foarte mare. La începutul anilor '90, abia ieşiţi din ţarc, ruşii au uluit Occidentul cumpărând la Frankfurt standuri întregi, mă refer la drepturi de autor, fără nici un discernământ. După 1998 însă şcoala dură a economiei de piaţă i-a forţat să numere altfel banii. Au început să apară cărţi mai bine făcute. Ei atrag mai ales prin "memorii". E adevărat că au toate componentele necesare: o istorie tragică, pretenţii imperialiste, personalităţi.

Pagina precedentă

1 2 3 4

Următoarea pagină