'Moldovenismul' sau imposibila despărţire

Scopuri vechi, metode "noi"

Mediile intelectuale din Republica Moldova au fost "încălzite" în ultima vreme de câteva articole ale academicianului Haralambie Corbu, publicate în hebdomadarul Săptămâna de la Chişinău, în luna septembrie curent, sub un titlu provocator Moldovenismul ca hulă (Reflecţii pe marginea unei polemici încrucişate). Autorul revine asupra temei, sub un alt titlu, în două numere succesive ale aceleiaşi publicaţii, pe parcursul lunii noiembrie. Dl Corbu este un vechi promotor al ideologiei sovietice în domeniul ştiinţelor umaniste, pentru care a fost răsplătit cu distincţii de stat şi titluri academice. După o "pauză strategică", provocată de schimbările democratice cunoscute - adoptarea grafiei latine şi limbii de stat, recuperarea simbolurilor naţionale româneşti -, dl Corbu îşi regăseşte aplombul şi readuce în atenţia publică vechea teorie de sorginte KGB-istă a "moldovenismului", care postulează o diferenţă fundamentală între românii basarabeni - al căror nume geografic, "moldoveni", este înzorzonat cu atributele unei etnicităţi originale - şi conaţionalii lor de peste Prut. Conştient că recursul la mijloacele propagandei de altădată nu mai este operant, dl Corbu şi-a remodelat "baza metodologică" şi şi-a adus fişele la zi. Rezultatele sunt remarcabile. Demersului său de acum nu i se poate refuza o oarecare largheţe, un aer mai "primenit", în raport cu putredele sloganuri staliniste. Mai întâi, se observă o reevaluare a surselor de documentare, referinţele utilizate includ fragmente din cronicari şi primii noştri cărturari iluminişti, precum şi autori din secolul XX, români şi străini, cum sunt: Mircea Eliade, Mihail Manoilescu, Francisco Veiga, sau unii foarte recenţi: Vlad Georgescu, Lucian Boia, Claude Karnoouh, Eugen Weber ş.a. Şi nu doar atât. "Noua cruciadă" moldovenistă îşi însuşeşte o serie de adevăruri intrate în "arsenalul" românismului, precum cotropirea (nu "eliberarea"!) Basarabiei de către Rusia ţaristă la 1812, izolarea provinciei în raport cu procesul de formare a conştiinţei româneşti unitare şi faţă de occidentalizarea Principatelor Unite în jumătatea a doua a secolului XIX. Mai mult: autorul "riscă" să evoce până şi tratamentul respectuos pe care îl acordau, în perioada interbelică, intelectualii români "moldovenilor" din Basarabia. Toate aceste achiziţii ale conştiinţei naţionale româneşti, devenite posibile o dată cu prăbuşirea totalitarismului comunist, sunt puse în slujba unor scopuri inamice. Săgeţile academicianului "reactivat" ţintesc opţiunea unionistă de după 1989: "Teroarea românismului împotriva moldovenismului a căpătat în ultimii ani, în spaţiul pruto-nistrean, dimensiuni devastatoare". Ce ar trebui să înţeleagă din această frază un călător străin, ajuns în Moldova? Că la Chişinău au loc pogromuri puse la cale de români împotriva celor care se consideră "moldoveni" ºi, eventual, împotriva etniilor minoritare, cã pe strãzi defileazã detaºamente de legionari, cã nimeni nu se mai poate exprima în vreo altã limbã decât cea românã?... Ştim bine că lucrurile stau cu totul altfel. După zece ani de existenţă "independentă" şi "democratică", articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova consfinţeşte în continuare ca limbă de stat "limba moldovenească" şi nu limba română; rusificarea cunoaşte o nouă dinamică, pe drept cuvânt "capitalistă"; dependenţa politică şi economică a Republicii Moldova faţă de Rusia este cvasitotală, prezenţa trupelor Moscovei în Transnistria transformă suveranitatea Chişinăului şi libertatea sa în materie de politică externă într-o ficţiune.

"Pentru ca ideea românismului să obţină un credit de încredere nelimitată, se recurge la un truc, la o substituire conştientă a faptelor istorice, prezentând moldovenismul ca o creatură a diabolicei propagande comuniste. Logica e simplă: fiind o creatură venită din cotloanele totalitarismului, moldovenismul trebuie stârpit din rădăcină împreună cu matricea în care a fost zămislit şi care i-a dat viaţă" - afirmă fără să clipească acad. Corbu. Drept urmare, el încearcă să dezgroape rădăcinile "pure" ale moldovenismului, în opera lui Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce şi Dimitrie Cantemir, scormoneşte după "probele" nesfârşitelor conflicte dintre moldoveni şi munteni, pentru a demonstra incompatibilitatea de interese dintre cele două principate. Ajungând în secolul nostru, el invocă lipsa de omogenitate a provinciilor alipite la statul român în 1918, zvârcolirile extremei drepte în perioada interbelică, dificultăţile modernizării, insuficienta armonizare a relaţiilor cu minorităţile ş.a.m.d.

Oricât ar încerca să manipuleze citate, dl Corbu tot nu reuşeşte să ne convingă că moldovenismul, ca doctrină, ar data înainte de anul 1924, anul de naştere a RASSM printr-o directivă a lui Stalin. Luptele dintre moldoveni şi munteni se purtau în conformitate cu "uzanţele" epocii feudale, la fel s-au războit între ei francezii, germanii, statul papal şi republica florentină ş.a.m.d. Coborând mai adânc în istorie, pe firul aceleiaşi idei, se pot invoca luptele dintre cetăţile Greciei antice! Cronicarii şi principele Dimitrie Cantemir au vorbit foarte clar despre comunitatea de limbă şi origine a moldovenilor şi muntenilor, care nu a putut lua forma unei conştiinţe naţionale moderne decât pe parcursul secolului XIX, când s-au coagulat majoritatea naţiunilor europene. Dificultăţile integrării noilor provincii în România Mare nu au fost atât de însemnate încât să arunce în aer coeziunea statului - ea a fost întreruptă doar prin dubla agresiune sovietică şi horthystă, ambele cu acordul Germaniei hitleriste, în iunie şi, respectiv, august 1940. România există azi ca stat unitar, minus teritoriile răpite de Stalin, iar Basarabia nu şi-a putut anula nici până azi consecinţele maligne ale pactului Ribbentrop-Molotov pentru destinul său postbelic. Deznaţionalizarea, al cărei ideolog se doreşte în continuare dl Corbu, ar fi fost cu siguranţă ireversibilă, dacă nu ar fi existat acei 22 de ani de aflare a provinciei noastre între graniţele statului român. De altfel, dl Corbu nu se jenează să apară ca un avocat al Sovietelor, sugerând o falsă echivalenţă între doi termeni inegali ontologic (dintre care unul - românismul - constituie o realitate originară, incontestabilă, iar celălalt - "moldovenismul" - o pseudorealitate formulată prin deviere, adică prin alienarea modelului preexistent): "În timp ce totalitarismul comunist a deschis, dacă nu o poartă, cel puţin o portiţă sau o fereastră spre românism, democratismul patriotic şi naţional de la Chişinău condamnă, în termeni duri şi uneori necenzuraţi de bunul-simţ, moldovenismul la moarte."

1 2 3 4

Următoarea pagină