Scările lui Vlad Florea. Dialog cu un artist basarabean stabilit la Tallinn (2)

- Vlad, cum ai ajuns să lucrezi lemnul şi să faci aceste scări frumoase?

- Am avut tot timpul dorinţa de a studia experienţa basarabeană în domeniul meşteşugăritului şi să fac lucruri bune. Însă părerea mea este că meşterii noştri n-au depăşit nivelul folcloric, artizanal, arătându-se mai opaci faţă de stilurile moderne. Ajuns în Estonia, pe meleaguri nordice, în spaţiul culturii şi tradiţiei scandinave, am înţeles că lemnul, piatra sau metalul pot avea şi o altă destinaţie. Aceasta este legată de funcţionalitatea materialului respectiv, nu în sens ornamental, ci uzual, practic. Aici am căutat mereu să văd cum se poate folosi un material sau altul. De exemplu, renumitul arhitect finlandez, Alvar Aalto, cu mulţi ani înainte, a realizat nişte interioare deosebite folosind lemnul, pe care l-a prelucrat într-un mod foarte ingenios. În această direcţie mi-am concentrat eforturile, şi aşa am ajuns să cunosc calităţile ascunse ale mai multor materiale. E vorba chiar de o concepţie a culturii, a progresului tehnic. Folosesc diferite esenţe de lemn, pornind de la caracteristicile lor specifice. În prezent mă ocup cu proiectarea şi execuţia unor scări pentru interiorul caselor. Nu este doar o meserie, ci şi o adevărată artă. Încerc asocierea mai multor culori, precum şi diverse metode de prelucrare. Lemnul trebuie ales cu grijă în funcţie de localul pentru care este destinat.

- Pentru cine ai construit aceste scări? Ai avut cumva printre comanditari şi persoane importante din Estonia?

- Am lucrat pentru oameni care urcă foarte repede pe scara ierarhiei sociale. Lemnul din stejar american sau canadian pe care îl întrebuinţez eu este foarte scump, şi asemenea comenzi şi le pot permite doar oamenii înstăriţi. Am avut onoarea să execut scări pentru mai multe personalităţi publice, între care un parlamentar, Eiim Tamm (tamm în limba estonă înseamnă stejar),care mi-a făcut o mare publicitate. Acum majoritatea comenzilor le obţin cu ajutorul cunoştinţelor, care mă recomandă foarte frumos celor interesaţi de obiectele mele. Aşa am ajuns să lucrez şi pentru directorul televiziunii din Tallinn, Toomas Lepp (lepp înseamnă tei în estonă).

- Cunoşti probabil şi alţi artişti basarabeni în Tallinn. Poţi să dai câteva nume şi să-i caracterizezi foarte pe scurt?

- Sunt doi-trei pământeni de-ai noştri care au reuşit să intre în Uniunea Artiştilor Plastici din Estonia - un lucru foarte merituos pentru ei şi, cred eu, onorant pentru Moldova. Anatol Triboi este unul dintre ei. O altă persoană, pe care o cunosc mai bine, este Vladimir Baciu, un artist autentic, foarte muncitor. Este din aceia, foarte puţini, care îşi urmează drumul inimii, refuză cu încăpăţânare să facă târg cu piaţa, nu cedează gustului public îndoielnic. Baciu este pictor peisajist, nonconformist - o trăsătură de caracter destul de deficitară pe aici. Trebuie să ştiţi că plasticienii estonieni, majoritatea dintre ei, sunt foarte pragmatici şi nu concep să nu trăiască din vânzarea lucrărilor. Vladimir Baciu, cum afirmam mai sus, refuză acest târg. El este foarte apreciat de critici şi este invitat să expună în săli prestigioase. Un alt pictor pe care îl cunosc bine este Iurie Goga. El reprezintă, cred, un caz diametral opus, de artist care reuşeşte să îmbine cu succes arta cu afacerile. Goga şi-a deschis o firmă, destul de cotată, care execută portrete. În Tallinn sunt numai două persoane ce au atins un nivel remarcabil în acest domeniu al portretisticii, care sunt asaltate de comenzi. Goga este una dintre ele.

- Cum ai caracteriza pictura, arta plastică estoniană de azi, care sunt particularităţile ei?

- Arta plastică esto-niană, ca şi cea româ-nească de altfel, se sprijină pe un fundament foarte solid, care este tradiţia. Aceasta este viziunea mea şi unghiul de apropiere faţă de arta plastică de aici. Pentru a traduce într-un limbaj mai explicit optica mea asupra artei, voi spune că Mihai Grecu şi Igor Vieru rămân a fi artiştii inimii mele.

În ultimul timp, având în vedere că s-a schimbat complet cadrul social, în domeniul artei şi picturii din Estonia au apărut o serie de aspecte, unele din ele foarte confuze şi de neînţeles pentru mine. Mulţi aleargă după originalitate, experimentează în delir, doresc cu orice preţ să "arunce în aer" nişte formule consacrate, dar se ajunge, în majoritatea cazurilor, la manifestări absurde. Lucrările care rezultă din această "filozofie" de creaţie sunt foarte incifrate, nu pot fi asimilate ca imagine. Ele au nevoie, pentru a fi înţelese şi interpretate cumva, de un comentariu adiacent, foarte sofisticat şi el. Când se ajunge la un impas al interpretărilor, se spune foarte lejer că arta aceasta nici nu trebuie de fapt înţeleasă sau explicată. Multe tendinţe din arta contemporană estoniană sunt împrumutate: abstractizarea excesivă, fenomenul psihanalizei şi alte asemenea tendinţe care nu au o reprezentare reuşită în domeniul artelor plastice. Dar moda, cum se vede, este mai puternică în acest moment.

Pagina precedentă

1 2 3 4

Următoarea pagină