Estonienii au ştiut întotdeauna că există o alternativă frumoasă la cazarma sovietică în care eram obligaţi să (4)

- Credeţi că religia ar putea modela chipul moral al societăţii estone de astăzi? Care e atitudinea estonienilor faţă de religie?

- Religia în Estonia e un capitol aparte. Estonienii au fost creştinaţi cu forţa, ei n-au dorit lucrul acesta. Cavalerii danezi şi nemţi care au ocupat de nenumărate ori aceste pământuri ne-au creştinat. Aceste lucruri se ştiu şi sunt destui estonieni care afirmă că religia creştină nu este potrivită cu spiritul nostru. Pe de altă parte, trebuie să avem curajul să spunem că religia ne-a ajutat să însuşim nişte reguli şi principii ale lumii creştine de care suntem mândri. Credinţa ne-a ajutat mult în timpul ocupaţiei sovietice.

Dar ca să revenim la origini... Trebuie să ştiţi că credinţa autentică a estonienilor este legată de natură, dumnezeul lor este Ţara. Însăşi natura Estoniei recomandă parcă această credinţă.

- Cum vedeţi Dvs. viitorul Estoniei?

- Cred că situaţia actuală a Estoniei este foarte favorabilă. Nu este deocamdată nici în interesul Rusiei şi nici al altor ţări ca noi să ne pierdem independenţa ca stat. Desigur, Rusia mai respiră încă un aer duşmănos, este o mare putere care ne poate disputa la masa celor mari şi "infailibili", care întotdeauna îşi rezolvă problemele pe seama celor mici, aşa cum afirmam mai sus. Sper însă să ne întărim suficient pentru a fi greu de înghiţit. Pe de altă parte, eu privesc cu suspiciune şi neîncredere avântul nostru de integrare în Uniunea Europeană. Cred că nu e locul nostru acolo. Noi vom pierde multe din avantajele noastre. Suntem o ţară mică şi ca teritoriu, şi ca populaţie. Putem trăi foarte bine dacă punem la punct infrastructura turistică, dacă ne vom învăţa să vindem ceea ce producem şi ceea ce avem ca zestre turistică.

- Dar Estonia nu se poate izola. Pe de o parte este Rusia cu reflexele sale imperialiste, pe de altă parte Europa occidentală, care îşi impune regulile ei economice, politice şi morale, ce vor strivi specificul estonian, aşa cum afirmaţi Dvs. Aveţi cumva o altă soluţie?

- În câteva din articolele publicate de mine am lansat ideea că ar fi bine să creăm o uniune a statelor foste comuniste, care să se constituie într-un brâu, într-un coridor între ţările occidentale şi Rusia. Nu propun crearea unei zone gri, ci o uniune laxă între ţări care au o istorie recentă comună şi se confruntă cu aceleaşi probleme. Cehia şi Polonia în partea de vest, iar pe cealaltă parte Ucraina şi Moldova. Este o soluţie care ar fi convenabilă atât ţărilor occidentale, cât şi Rusiei. Deci o uniune a celor care se aseamănă. Diferenţa dintre noi şi Franţa este enormă, însă cu Moldova ne asemănăm, şi sunt convins că ne vom înţelege mai bine...

- Este o idee originală, dar care mă tem că nu mai este realizabilă, pentru că Cehia, Polonia şi Ungaria au ales deja valorile Uniunii Europene şi NATO. Cred că mai curând ar fi posibilă o uniune a ţărilor baltice. Ce credeţi despre aceasta?

- O uniune a ţările baltice e şi mai greu de realizat. Estonia şi Letonia sunt ţări concurente, care se "luptă" pentru a atrage investitori străini. Mai sunt şi alte dispute, cum ar fi "războiul scrumbiei", adică pescuitul în ape teritoriale străine. Estonia are o insulă, Ruhnu, care e locuită doar de 64 de oameni şi care este situată mai aproape de Letonia decât de Estonia, aşa că pescarii letoni mai fac câte o raită prin apele noastre teritoriale. Au fost prinşi şi s-a declanşat conflictul, un conflict care a făcut deliciul presei. Estonia are câteva sute de insule, pe când Letonia nu are nici una... Cu vecinul e mai greu să te înţelegi, apare invidia şi neîncrederea corozivă că cineva de lângă tine, pe care îl cunoşti, se dă atât de mare şi important. La acest capitol, al vecinilor care se bârfesc reciproc, circulă foarte multe anecdote pe la noi. Probabil că aţi auzit câteva...

- Da, am avut ocazia să preţuim umorul specific al balticilor...

- Ideea acestei uniuni este mai veche. Ea a fost pusă pe tapet încă în anii '30, dar uniunea nu s-a încheiat din cauza Estoniei. Primul-ministru de atunci, Konstantin Pдts, pe care arhivele KGB l-au developat ca agent plătit al ruşilor, a refuzat această uniune.

- Ce părere aveţi despre presa din Estonia? Cât de liberă este şi ce rol îi atribuiţi în această perioadă?

- Aş spune că în prezent presa e mai puţin independentă decât în perioada de după obţinerea statalităţii. Presa este controlată de proprietar, iar cei care deţin monopolul în presa estoniană sunt suedezii şi finlandezii. Capitalul estonian investit în presă este foarte mic şi nu-i permite să dirijeze presa.

- Care este opinia Dvs. despre preşedintele Lennart Meri? Am înţeles că este foarte apreciat şi iubit de estonieni. Cum l-ar caracteriza un opozant?

- Ce aţi aflat Dvs. este imaginea festivă, de serviciu a preşedintelui nostru. De numele lui sunt legate şi întâmplări mai puţin frumoase. De pildă, i se poate imputa faptul că a privatizat un teren pe un preţ de nimic, unde şi-a construit şi o casă, care de asemenea a costat foarte puţin. Un alt lucru care i se poate reproşa este tratatul încheiat cu Elţin, privind retragerea armatei ruse, când a făcut cedări inadmisibile, fără să se consulte cu Parlamentul şi cu partidele politice. Cedarea cea mai importantă constă în aceea că a acceptat ca rezerviştii armatei ruse să rămână să trăiască în Estonia...

- Cine credeţi că are şanse să devină preşedinte la viitoarele alegeri?

- Lennart Meri nu mai poate candida, pentru că a deţinut deja două mandate. Eu voi susţine o persoană care acum e profesor la două universităţi din Suedia, un om foarte cult, un poliglot, care cunoaşte peste zece limbi. Numele lui este Enn Tougu. Dacă va accepta să candideze, eu îl văd cu şanse mari de a câştiga cursa prezidenţială.

- Domnule Robert Vill, vă mulţumim pentru acest interviu.

Tallinn, 24 noiembrie 1999

Pagina precedentă

1 2 3 4