|
- Care credeţi că este schimbarea pozitivă cea mai importantă care a avut loc în Estonia în aceşti ani?
- Sunt multe. În primul rând aş menţiona dreptul la proprietate, care acum este garantat de lege. Sentimentul proprietăţii pe care l-a dobândit cetăţeanul nostru este un factor decisiv în această perioadă de schimbări şi reforme. Astăzi munca nu mai este pentru mulţi o obligaţie, ci un mijloc prin care te realizezi ca personalitate. Cu banii pe care îi câştigi cinstit poţi cumpăra proprietăţi, poţi face orice.
- Cum aţi caracteriza Dvs. profilul naţional al estonianului? Ce îl deosebeşte de vecinii săi, de ruşi de exemplu? Ce apreciaţi şi ce nu vă place în caracterul estonianului de astăzi?
- E greu să vorbeşti despre ai tăi... Nu-mi place că estonianul respinge ceea ce nu-i convine într-un mod pasiv. De exemplu, forma lui de protest se rezumă uneori la aceea că nu merge la vot. Prezenţa la vot este îngrijorător de mică. Pe mine, care am un caracter vulcanic, format ce-i drept în alt spaţiu geografic şi în condiţii de viaţă speciale, această pasivitate, această răbdare a concetăţenilor mei mă exasperează. O altă caracteristică, pe care o preţuiesc de această dată, este aceea că estonianul munceşte foarte mult. Atât de mult, încât uită uneori şi de familie. Nu-mi place faptul că unii estonieni sunt lenţi şi gândesc încet. Aici fac o trimitere directă la ritmul de muncă din Parlament.
- Oamenii sunt solidari, nu sunt egoişti în aceste vremuri dure?
- Lumea e diferită, unii trec pe alături fără să le pese, alţii se implică. Estonienii nu sunt o excepţie de la regulă. Cu certitudine pot să afirm că nu mai există acum acea falsă solidaritate sovietică, de care am suferit toţi înainte. Avem însă nevoie de o solidaritate adevărată. Una din problemele grele ale oraşului Tallinn este narcomania, un flagel pe care îl putem diminua numai prin eforturi comune. Poliţia şi departamentele specializate nu pot face prea multe. Flagelul se răspândeşte şi printre elevi, pătrunde în şcoli, aşa că chiar dacă nu există, trebuie să descoperim o solidaritate umană pentru a înfrunta pericolul acesta care nu ţine cont de frontiere şi naţionalitate. Nu cunosc cifra exactă, dar se spune că numai în Tallinn ar exista aproape zece mii de persoane afectate de acest flagel.
- Cum apreciaţi Dvs. relaţiile cu ţările scandinave la nivelul omului de rând? Suntem cazaţi la hotelul "Viru", care e plin de turişti finlandezi, nu de cea mai bună calitate. Am impresia că aceşti oameni folosesc week-end-ul doar pentru o escapadă bahică în Estonia, unde preţurile sunt mai mici decât în Finlanda...
- Vă mărturisesc că nici mie nu-mi place "turismul acesta de week-end". Contingentul acesta de oameni care vizitează Estonia doar pentru a bea şi a scăpa de legile prohibitive care există în Finlanda nu este, evident, cel mai onorabil. Din fericire există relaţii şi de altă natură. Pe de altă parte, oamenii aceştia care vin să petreacă aici aduc foarte mulţi bani, de care Estonia are nevoie. Mai este mult de muncit pentru a pune pe picioare o adevărată industrie a turismului, care e foarte profitabilă pentru noi. Trebuie atraşi investitori străini puternici, care să creeze o infrastructură solidă. E păcat că mizăm pe improvizaţie, când dispunem de o zonă turistică foarte atrăgătoare. Iar acest val turistic scandinav de week-end sunt sigur că va avea o evoluţie pozitivă, în sensul calităţii.
-- Credeţi că estonienii se simt deja oameni liberi, că s-au debarasat de mentalitatea sovietică? Credeţi că valorile democratice s-au implantat deja în conştiinţa estonianului?
- Chiar şi pe vremea sovietică estonienii şi-au păstrat identitatea. Ei au rezistat valului de nivelare a conştiinţelor la care erau supuse ţările cotropite de Rusia. Faptul că am avut acces la valorile occidentale, urmărind liber şi în acele vremuri posturile de televiziune din ţările scandinave, ne-a ajutat mult. Estonienii au ştiut întotdeauna că există o alternativă frumoasă la cazarma sovietică în care eram obligaţi să trăim. Schimbările de după 1990 ne-au găsit într-un fel pregătiţi, chiar dacă şocul capitalismului sălbatic a fost şi pentru noi destul de puternic. Ceea ce mă deranjează pe mine personal, dar cred că şi pe mulţi estonieni, este că în aceste timpuri de început de democraţie se ignoră multe norme etice şi morale pe care le-am respectat în condiţii mult mai vitrege. Legile nu pot prevedea totul, există legi implantate biologic în om pe care ar trebui să le respectăm. Aici, în această zonă a moralei, cred că am fost şi suntem mai puţin pregătiţi să respirăm aerul tare al democraţiei. Din păcate, printre cei care nu respectă aceste legi sunt şi mulţi politicieni, care prin faptele lor condamnabile servesc un exemplu prost pentru ceilalţi. E inadmisibil ca cineva aflat în importante posturi de conducere să se comporte în felul acesta. La noi mai trebuie încă descoperită instituţia demisiei. Afirm acestea nu ca opozant al actualei coaliţii, ci ca simplu cetăţean, care îşi doreşte o conducere cinstită şi exemplar morală pentru toată populaţia.
|
Robert Vill
Inapoi la cuprinsul numarului