Estonienii au ştiut întotdeauna că există o alternativă frumoasă la cazarma sovietică în care eram obligaţi să (2)

- Trebuie să înţelegem că astăzi vă aflaţi în opoziţie?

- O opoziţie constructivă. Ceea ce se întâmplă astăzi în Estonia, îndeosebi la Tallinn, sunt lucruri pe care le-am prevăzut. Din păcate nu am fost ascultat. Astăzi foştii mei colegi sunt obligaţi să colaboreze cu un individ de tipul lui Kogan, un mare şovinist rus, vi-l amintiţi poate din parlamentul URSS, care este de fapt, prin tot ceea ce face, un inamic al independenţei Estoniei. Ceea ce m-a făcut să plec din partid a fost legea cu privire la administrarea locală. Ideea mea a fost ca Tallinnul sa fie împărţit pe sectoare administrative, iar în consiliul orăşenesc să fie doar reprezentanţii acestor sectoare. Şi asta pentru a evita situaţia când ruşii, care constituie 52% din locuitorii oraşului, vor putea dicta politica lor. E bine că în actualele condiţii ruşii n-au reuşit să alcătuiască o listă comună la alegerile locale, dar această posibilitate, acest pericol de fapt rămâne foarte palpabil. Vă imaginaţi ce se poate întâmpla când oraşul e condus de ruşi şi aceştia cer, nici mai mult nici mai puţin, ca Rusia să-i ia sub protectorat. De la o persoană ca Vladimir Putin, care are destule şanse să fie ales preşedinte al Rusiei, te poţi aştepta la orice. Toate organismele internaţionale, Uniunea Europeană, NATO etc., nu vor putea face nimic. Mai ales că cei mari şi puternici se înţeleg întotdeauna pe contul celor mici. Mai este încă ceva, o dată cu resurecţia fundamentalismului islamic, Rusia va juca un rol strategic foarte important, ea va servi ca un scut pentru ţările occidentale, pentru întreaga Europă. În cazul acesta Europa va fi de acord să-i satisfacă Rusiei orice pretenţie în ceea ce priveşte fostele ţări din URSS. Desigur, e o supoziţie a mea foarte pesimistă, dar ea trebuie luată în calcul. Estonia trebuie apărată în primul rând de către estonieni.

Ceea ce reproşez eu actualei coaliţii este o oarecare încremenire în proiect la nivelul idealurilor de acum zece ani. E necesară o dinamizare a reformei. Vă dau un singur exemplu: la zece ani de la obţinerea independenţei, totul în economia şi politica statului nostru se rezumă doar la ceea ce se întâmplă în oraşul Tallinn. E necesară o descentralizare, o responsabilizare economică şi politică a provinciei. E greşit ca 75% din banii ţării să fie vehiculaţi în oraşul Tallinn, iar restul ţării să se scalde în mediocritate şi sărăcie.

O altă disensiune a mea cu foştii colegi de partid este legată de atitudinea faţă de comunişti, faţă de partidul comunist. La noi se afirmă că în 1991 n-am căpătat independenţa, ci am restabilit de fapt Republica Estonă, care a existat ca stat independent între anii 1918-1940. Dacă este aşa, atunci ar trebui să respectăm şi constituţia acelor ani, care considera partidul comunist drept o organizaţie teroristă, iar membrii lui erau condamnaţi la închisoare pe termene de până la 15 ani. Putem noi să trimitem la închisoare o sută de mii de foşti comunişti? E absurd..., aşa că trebuie să afirmăm că din 1991 încoace am construit de fapt un nou stat, cu o nouă constituţie, care ţine cont de schimbările care au avut loc în societatea estonă pe durata comunismului. Evident că prevederile constituţiei de până la 1940 nu pot fi aplicate. Am propus în Parlament să urmăm în chestiunea comuniştilor varianta cehă, cea a lustraţiei, dar nici aceasta n-a trecut. E păcat, pentru şansa pe care le-o ofeream comuniştilor, aceea de a se pocăi şi de a pune apoi umărul la construcţia unui stat nou, ca oameni loiali lui; aceasta ar fi schimbat mult relaţiile în societatea noastră, ar fi încheiat definitiv acest capitol, care generează încă discuţii şi tensiuni. O amnistie, o clarificare a lucrurilor la nivelul ţării ar fi făcut subiectul acesta caduc şi ne-am fi putut concentra asupra problemelor adevărate.

- Domnule Robert Vill, aş vrea totuşi să lămuriţi mai bine atitudinea Dvs. faţă de ceea ce se cheamă restitutio in integrum. Oamenii care au fost alungaţi de regimul comunist din propria ţară, luându-li-se casele şi proprietăţile, au dreptul să-şi recapete ceea ce le-a aparţinut şi le aparţine de fapt?

- E o problemă foarte complicată. Ce facem cu actualii chiriaşi ai caselor care sunt revendicate de vechii proprietari? Din câte ştiu eu, în nici una din ţările occidentale nu a fost respectată această lege, restitutio in integrum. Pentru că nu poate fi respectată întocmai, nici un stat nu dispune de atâtea mijloace pentru a reface nişte realităţi constituite cu mulţi ani în urmă. Germania, ca să dau un exemplu, n-a putut respecta principiul acesta, şi perioada de timp pe care urmau ei "s-o repare" este mult mai mică decât cea pe care o avem noi.

- Să revenim la comunism. Credeţi că un proces al comunismului e posibil în Estonia?

- Cred că timpul pentru un asemenea proces a trecut. Acum nu mai are nici un sens să irosim energia pentru aşa ceva...

- Dar consideraţi că acest proces ar fi trebuit să aibă loc?

- Da, un asemenea proces era necesar, pentru că le-ar fi oferit comuniştilor, aşa cum spuneam mai sus, şansa să se reabiliteze, să se pocăiască. Nimeni astăzi nu i-ar mai fi arătat cu degetul, nu i-ar mai fi învinuit de toate relele, pentru că toţi ar fi trecut printr-un proces care ar fi clarificat lucrurile. Aşa însă, toate problemele acestea mocnesc. Partidele din actuala coaliţie, în special "Isamaaliit", deşi s-au declarat anticomuniste în campania electorală, când au ajuns la putere au relativizat accentele anticomuniste. Înţeleg că intrând într-o coaliţie trebuie să faci şi compromisuri, dar nu abdici de la principiile care te definesc ca partid.

Pagina precedentă

1 2 3 4

Următoarea pagină