'O operă importantă, după părerea mea, poate să răscumpere o existenţă discutabilă' (4)

- Fiind relativ tânără, are literatura estonă complexe de provincialism în raport cu literaturile din Vest sau cu cea rusă?

- Faţă de cea rusă mai puţin, faţă de Occident ce sã zic... sigur, acesta e idealul. Dar eu cred că de acest complex suferă mai mult scriitorii cu puţine lecturi din literatura universală. Când ajungi să cunoşti toate vârstele şi meridianele literare ale lumii, te eliberezi de inhibiţii. Literatura estonă este suficient de bogată pentru a mai justifica în cadrul ei un complex de inferioritate. De obicei, semidocţii sunt snobi, ei "preţuiesc" ceea ce nu cunosc. Literatura noastră nu stă mai prejos decât cele consacrate.

- Domnule Kaalep, uitându-vă la anii din urmă, cum apreciaţi evoluţia Estoniei şi cum vedeţi perspectiva ţării?

- Eu nu sunt profet, nu vă pot oferi pronosticuri, dar mă simt ca un om normal într-o ţară normală, care are unele probleme, greutăţi, ca toate ţările din lume. Cu toate astea, în Estonia avem democraţie, libertate, putem critica guvernul şi chiar pe preşedintele nostru, care este, de altfel, un om foarte inteligent, scriitor şi, în plus, prietenul meu. A-l critica pe el nu e deloc o problemă. Chiar am impresia că este criticat în exces, deşi Lennart Meri mi se pare un preşedinte ideal.

- Dar acest lucru nu trebuie să i se spună!

- Eu îi mai scriu din când în când, şi nu ştiu cum se întâmplă că lunec şi eu în ispita de a-i face reproşuri. Oricum, avem o situaţie mulţumitoare, o evoluţie certă. Eu mă uit la toate aceste lucruri foarte liniştit şi chiar cu optimism.

- În opinia Dvs. intelectualul şi-a păstrat prestigiul, ponderea socială în Estonia de azi?

- În toate societăţile intelectualul a avut o greutate importantă, depinde în faţa cărui segment de public. Eu nu simt ca intelectualii să fi pierdut din autoritatea lor în Estonia. A apărut însă şi clasa noilor îmbogăţiţi, care nu strălucesc întotdeauna din punct de vedere intelectual, ei sunt tineri, cam aroganţi, dar nu afectează esenţa societăţii noastre, mai degrabă o potenţează într-un anumit fel, îi redescoperă spiritul capitalist.

- Aţi putea să definiţi în câteva cuvinte crezul Dvs. de viaţă, ca om de litere?

- Ceremonia în cadrul căreia guvernul Danemarcei conferă cea mai importantă distincţie a sa - Ordinul Elefantului - conţine un amănunt obligatoriu: personalitatea onorată se cuvine să ofere, ca recunoştinţă, însemnul heraldic al familiei sale. Când l-am întrebat pe Lennart Meri, care a primit acest ordin, ce fel de herb le-a dat danezilor, el a râs şi n-a spus nimic. Sigur, a inventat ceva. Nu sunt nici eu aristocrat, dar dacă m-aş afla într-o astfel de ipostază, aş scrie pe blazonul meu următoarea deviză: "Jumala abiga, omal joul". Este un slogan internaţional, care are un echivalent şi în latină, şi în franceză. Mie îmi place varianta noastră. Ceva similar trebuie să fie şi la Dvs.

- Da, traducerea este: "Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu forţele proprii".

- Sună totuşi mai lung în română, nu credeţi?

Tartu, 23 noiembrie 1999

Pagina precedentă

1 2 3 4