"Braţul de fier" (II) (3)

2. Îl văd la un moment dat că se răsuceşte iute pe călcâie (probabil că expira de acum timpul ce-mi fusese acordat pentru audienţă) şi porneşte de la masa la care mă aflam spre uşa naltă din care îşi făcuse cu o vreme în urmă apariţia (gata? s-a încheiat întrevederea?), dar neajungând la ea, se opreşte, tot aşa, brusc, şi se întoarce către mine, secerându-mă cu următoarea rafală verbală, absolut derutantă: "Auzi dumneata ce se face printre tineri?" Şi mă fixează cu o privire penetrantă. Răspund de colo, pe muţeşte: ştiu şi eu? Multe se întâmplă pe lumea asta... "Ceva cu totul ieşit din comun, continuă Marele ideolog. Bunăoară: astă-toamnă, la culesul viilor, un student începe să recite din Puşkin... Aici Marele ideolog face o pauză, înalţă în mod teatral un braţ (nu, nu cel de fier, celălalt) şi spune versul respectiv din poetul naţional al ruşilor, un vers despre toamnă: "Uj nebo oseniiu dâşalo/ Uj reje solnâşko blistalo/ Koroce stanovilsea deni."... Aţi văzut ce frumos spunea poetul? Fac o mişcare cu capul: mda, cunosc poezia din copilărie... Când simte că m-a convins, Marele ideolog cuprins de elanul său de luptător ideologic şi combatant pentru principiile internaţionalismului proletar (dar numai cu condiţia că acest internaţionalism să fie pus bine şi temeinic sub papucul şovinismului rusesc!), face o piruetă cu totul originală şi zice: "Dar să vezi ce se întâmplă în acest moment?" Oare ce: fac şi eu, pe muţeşte: nu cumva vreo explozie de bombă nucleară? Iar Marele ideolog de colo: "În acest moment nu se ştie de unde se iscă un alt student, care sare şi el şi..." Şi? întreb eu, tot muţeşte. Şi acel student ce face? Începe să recite cu glas tare, dar tare! din Eminescu. Aha, din Eminescu... îmi zic eu în gândul meu, bravo lui! Şi nu mai aştept ca Marele ideolog să recite din poetul naţional al românilor, că ar fi să aştept până la sfârşitul veacurilor (nu veacului, că iată-l aici!), ci fără să ştiu cum, tot eu mă întreb şi tot eu îmi răspund: dar ce poezie oare a recitat atât de dârzul student care nu s-a lăsat copleşit de versul rusului? Mai degrabă: A ruginit frunza din vii/ Şi rândunelele-au plecat/ Pustii sunt lanuri şi câmpii... După care mi se păru că spectacolul a luat sfârşit şi că acest biet om cu mintea lui sfredelitoare de Mare ideolog se va retrage, în sfârşit, în hruba de unde a ieşit... Dar parcă numai pentru asta şi-a făcut apariţia? Să mă distreze cu nişte jalobe anonime, cu nişte texte crăcănate pe mai puţine sau mai multe pagini ori cu nişte confruntări ale unor studenţi mânaţi la muncile agricole? Ba bine că nu! Finalul programat era cu totul altul. Finalul dinainte prevăzut era să dea lovitura de graţie. Iar asta a fost precum urmează.

3. Pe peretele de lângă uşa respectivă (de altfel, ca în toate birourile boşilor de partid şi sovietici de pe vremuri, pe alocurea tradiţia se mai menţine şi astăzi), se afla atârnată o hartă enormă a ...U.R.S.S.-ului, - nu a lumii, nu! - a marelui imperiu roşu, care în concepţia acelor boşi reprezenta, de fapt, întreaga lume... viitoarea lume, după instaurarea comunismului la scară mondială. Marele ideolog făcu vreo câţiva paşi spre acea hartă şi împunse cu braţul său de fier pe undeva prin zona Mării Negre. "Vezi ce distanţă e de aici până aici?" Şi trase o linie de la nordul Turciei spre zona în care se afla R.S.S.M. "O distanţă de mai nimica, aşa-i?" Şi când zise asta, se întoarse pentru o clipă spre mine ca să vadă efectul demonstraţiei sale. Mă rog, fac pe muţeşte, tot este ceva depărtare, cel puţin vreo patru-cinci sute de kilometri, dacă ţinem seamă de faptul că Marea Neagră ar avea de la nord la sud ca vreo trei sute de km. Hm! pufneşte dumnealui cu oarecare dispreţ, după care adoptă un ton de Jupiter tonans - ameninţător şi supramarţial: "Dar ştii dumneata ce se află aici, în nordul Turciei?" Dau din umeri: nu ştiu. "Află că aici sunt plasate bazele de rachete americane, care... sunt îndreptate asupra noastră..." Marele ideolog împunge cu braţul lui (de acum nu mai ştiu care) drept în locul unde-i Chişinăul. Şi în continuare, cu o voce şi mai ameninţătoare: "E destul să se producă aici, la noi, un conflict ca acela dintre studenţii despre care spuneam mai sus, şi americanii lansează rachetele lor asupra noastră şi..." Şi? mă fac eu a întreba din priviri: şi? Aici Marele ideolog, promotorul fidel al politicii partidului şi luptător pentru internaţionalismul proletar, conchide cu aceeaşi voce scrâşnită: "Şi se declanşează cel de-al treilea război mondial, care va fi unul nuclear..." Ho-pa! Iată unde tindea să mă aducă marele strateg: la concluzia că... naţionaliştii, de orice culoare ar fi ei, dar mai cu seamă tinerii cu acel Eminescu al lor (nu şi Puşkin, Doamne fereşte, Puşkin nu poate fi atins nici cu un deget... apropo, bustul acestuia a stat şi stă neclintit în Aleea Clasicilor, pe când cel al lui Eminescu a fost cel puţin de două ori dat jos, aţi văzut?) sunt în stare a declanşa o catastrofă nucleară în lume... Ferice de omenire că a mai avut parte şi de alte capete, nu tot de-alde acestea... Şi, totuşi, nu pot să nu amintesc celor care nu ştiu, că Medvedev A.I., acest zbir, care a fost aşa cum a fost, a ajuns să deţină şi funcţia de rector al Universităţii din Chişinău, să-şi aplice din plin capacităţile sale extraordinare de educator al tineretului studios din Moldova de atunci...

Pagina precedentă

1 2 3 4

Următoarea pagină