|
Alexandru Burlacu publică în România literară (nr.48/2001) un articol intitulat "Starea prozei basarabene în anii '90", în care încearcă o scurtă, foarte scurtă panoramare a genului epic la noi. Destul de tezist şi înţesat cu formule generalizatoare, blindat cu numeroase citate din exegeţi ai prozei, români şi străini, "raportul" despre giganţii şi minorii prozei basarabene din ultimele decenii lasă impresia unei simple schiţe la un studiu mai mare, pe care autorul îl va scrie probabil cândva. Până atunci, nu ştiu cât de lămurit iese cititorul român după lectura acestui articol. Am impresia că e trimis într-un teritoriu şi mai ceţos. Ce să înţeleagă, de exemplu, dintr-un pasaj ca acesta, plin de interogaţii jucăuşe, care este de fapt şi finalul articolului: "Care e vina criticii... de Godot n-a mai venit? Poate a trecut pe alături? Poate că... va veni? Oricum, noul val nu credem să fie "al nouălea val". Care e starea prozei basarabene? Ea se scrie. În ce constă absurditatea situaţiei? Nota Bene! Proză nu există, dar discuţii putem face". Pornit să ilustreze şi să demonstreze ceea ce - în opinia sa - nu există, Alexandru Burlacu şi-a pierdut pe parcurs propriul discurs critic, sugerând, de data aceasta involuntar, că critica literară basarabeană chiar trebuie inventată - cu micile excepţii care confirmă regula. Demonstraţia lui Alexandru Burlacu şi-ar fi avut rostul şi impactul scontat, dacă autorul ar fi "lucrat" pe texte şi autori concreţi, umblând - cum se spune - la detalii. Pentru aceasta ar fi avut nevoie de un serial întreg, pe care revista România literară, nu mă îndoiesc de acest lucru, i l-ar fi găzduit cu plăcere. Procedând altfel, adică înghesuind într-un mic articolaş o tonă de sentinţe şi formulări definitive, autorul a ratat deocamdată ideea unui studiu de care este mare nevoie atât în România, cât şi în Basarabia. Un studiu care să ne lămurească unde suntem şi cum stăm la capitolul proză.
În regia aceluiaşi Dan C. Mihăilescu (D.C.M.), a reapărut, după o pauză de câţiva ani, Litere, arte, idei (La&i), suplimentul cultural al Cotidianului. Seria nouă, lansată cu susţinerea admirativă a lui Octavian Paler, directorul onorific al Cotidianului - "Dan C. Mihăilescu şi Tania Radu sunt între puţinele persoane pentru care am o admiraţie sinceră" - , a adunat deja câteva numere destul de interesante. În nr. 4, din 10 decembrie, îl găsim pe D.C.M. plimbându-se cu Biblioplanul pe la Târgul de Carte "Gaudeamus" şi scriind entuziasmat, o ipostază mai puţin obişnuită pentru el, despre Omul recent al lui H.-R. Patapievici: "Cartea lui Patapievici de la "Humanitas" (ca şi Orbitor-ul lui Cărtărescu) este un unicat fascinant: de la fervorile eliadeşti din Oceanografie sau Fragmentarium şi de la deschiderile Tragicului lui Gabriel Liiceanu, n-am mai avut o eseistică de-o aşa anvergură. Eseu total, amestecând până la halucinaţie filosofie, politologie şi sociologie, mistică, istoria ideilor religioase ori ştiinţifice, economia cu etica, antropologia şi filosofia culturii cu interesul pentru România clipei, Omul recent este, pentru mine, cartea-estuar a unei noi vârste româneşti în trăirea ideilor. Mulţi ne vom "rupe dinţii" în ea, dar este, orice ar zice adversarii, o lectură care te obligă la recalibrarea gândirii...".
Şi pentru că tot v-am trezit interesul pentru Omul recent, iată un "portret" al lui Patapievici, semnat de acelaşi D.C.M. cu ocazia lansării cărţii la Muzeul Ţăranului Român: "Acest personaj incendiant care stârneşte antipatia are o forţă care cu greu poate fi centripetată. Acest om paradoxal, cu puseuri liberale şi cu anumite înclinaţii conservatoare, amestecă în discursul său sociologia, politologia şi alte ştiinţe sociale. Dacă pentru Nietzsche, "Dumnezeu este mort", atunci replica lui Patapievici este destul de clară: "omul recent este mort". Prin demersul lui, putem avea o umbră de certitudine că nu suntem pierduţi. Mi-e teamă, însă, ca forţa percutantă a ideilor lui să nu-l smintească. Sunt foarte curios care ar fi reacţia europenilor la o traducere a acestei cărţi." Până aflăm reacţia "europenilor", vom citi mai întâi în paginile Contrafortului reacţia basarabenilor. Volumul Omul recent a ajuns şi la Chişinău, şi cel mai bun eseist pe care l-a avut vreodată Basarabia ("porecla" a venit din afara redacţiei, fiţi pe pace!) şi-a început deja lectura interesată.
vasgar
|
Inapoi la cuprinsul numarului