|
Nu s-a consumat încă până la capăt "cazul" Tony Judt, despre care am relatat în numărul trecut al Contrafortului, şi un nou scandal a re-bulversat mediul cultural şi politic românesc. Memorandumul privind regionalizarea României, transformat imediat în "scandalul memorandiştilor", a pornit dinspre revista clujeană Provincia, o publicaţie bilingvă - română-maghiară -în plină afirmare, în paginile căreia scriu mulţi intelectuali de valoare. Textul memorandumului a fost semnat de Antik Sandor, Agoston Hugo, Bakk Miklos, Mircea Boari, Alexandru Cistelecan, Marius Cosmeanu, Caius Dobrescu, Hadhazy Zsuzsa, Molnar Gusztav, Ovidiu Pecican, Szokoly Elek, Traian Ştef, Daniel Vighi. Dintre multele ecouri de presă pe care le-a avut "documentul clujean", reproducem - fragmentar - două reacţii "reprezentative", aparţinând lui Adrian Cioroianu şi lui Cristian Tudor Popescu, intelectuali bine cunoscuţi cititorilor revistei noastre. Adrian Cioroianu: "...În măsura în care accept că tema provocării lansate de revista din Cluj este în linii mari legitimă, trebuie să spun că nici felul şi nici momentul lansării nu mi se par bine alese. Am dubii serioase privind relevanţa modelului regional britanic, spaniol sau german pentru România actuală. Dacă vorbim despre o Românie virtuală, suspendată pe un ecran de calculator, poţi aplica orice model vrei; dacă vorbim despre România reală, cea care are vecini, probleme şi buzunarele populaţiei mai goale decât ar fi cazul, cea care priveşte cu circumspecţie (şi, din păcate, cu motive de a fi circumspectă) zâmbetul ştirb al Legii statutului maghiarilor adoptată de guvernul maghiar, situaţia se schimbă inevitabil. Am dubii, mai ales, că acest model de eficientizare propus în teorie de memorandum se poate obţine pur şi simplu printr-o regionalizare, oricât de perfectibilă ar rămâne actuala împărţire administrativ-teritorială. (...) Memorandumul de la Cluj, cu tot aerul său de frondă provincială şi de fragilă construcţie intelectuală, rămâne mai mult o provocare şi mai puţin o idee de la care să poţi începe o discuţie, de preferinţă serioasă." ("Regionalizare şi provincialism", în cotidianul Ziua). Cristian Tudor Popescu (ca de fiecare dată foarte plastic şi riscant în atitudine): "În anii din urmă, tot aud, cu uluiala de odinioară, feluriţi surtucari, de prin Ardeal şi nu numai, cum visează să tranşeze România cu drujba, urmând să coase pe urmă bucăţile după o schemă care le place lor mult. S-o facă semilunară, toroidală, pătrată, mozaic, puzzle, cubul Rubik. Cu o Românie aşa cum e le e ruşine. Că persoane de soiul lui Gusztav Molnar sau Bakk Miklos articulează repetat şi cu dicţie autonomizare, regionalizare, federalizare, nu mă miră: e vorba probabil de nostalgia după Regiunea Mureş Autonomă Maghiară de pe vremea lui Gheorghiu-Dej. Ce-o fi însă în ţeasta unui critic de poezie remarcabil, cum e Al. Cistelecan, sau a unor prozatori inteligenţi, ca Daniel Vighi şi Caius Dobrescu, atunci când o fac pe memorandiştii pentru regionalizarea României? Probabil că jena pe care aştept s-o descopăr la ei mă încearcă doar pe mine, întrucât nu sunt un intelectual subţire.
Şi pentru că nu sunt un intelectual subţire nu pot să închei decât cu un banc ţărănesc din vremea colectivizării. Tot aşa cum umblă acum ceata lui Gusztav Molnar să ne convingă ce bună-i regionalizarea, activiştii PCR se sforţau să ducă munca de lămurire cu ţăranii nehotărâţi să intre în colectivă. Bade Vasile, pământul nu ţi-l luăm, el intră la colectivă, adică rămâne tot al matale, dar sub altă formă. La care badea Vasile îngusta ochii şi îl întreba pe tovarăşul de la raion: adică, cum ar veni, dacă îmi tai dumneata mie sula şi mi-o pui pe piept, rămâne tot a mea, dar sub altă formă?" ("Puzzle România", în cotidianul Adevărul.)
Articolul lui CTP (Cristian Tudor Popescu) primeşte o replică din partea lui Gabriel Andreescu, în Observator cultural, nr. 95-96/2001. Cităm din finalul acestui text: "Toţi suntem de acord că jurnalistul Adevărului stăpâneşte expresia. Textele sale sunt calupuri incasabile. Dar mă mir şi mă întreb: este posibil ca acest lucru să conteze mai mult decât insanitatea atitudinii? Este oare drept ca excelenţa formei să salveze, în ochii unora, o gândire atât de rudimentară? Trăim într-o lume în care vigoarea stilistică învinge, oră de oră şi, se pare, pe deplin, generozitatea spiritului ori rigoarea subtilă a minţii. "Oamenii ca noi" au dreptul să refuze o astfel de lume".
Din reacţiile oamenilor politici la textul memorandumului - majoritar dezaprobatoare - o semnalăm doar pe cea aparţinând lui Ion Iliescu, preşedintele României, care a spus că memorandumul este o diversiune. Şeful statului a precizat că partidele politice şi societatea civilă ar trebui să se preocupe de "problemele actuale ale ţării", respectiv relansarea economiei naţionale, arătând că dezbaterile privind regionalizarea României "pot fi lăsate la nivelul discuţiilor la un pahar de bere sau la un pahar de vin pentru cei care vor să-şi antreneze mintea".
|
Inapoi la cuprinsul numarului