|
Interesante fotografiile cu scriitori ale lui Nicolae Răileanu, care dovedesc că, uneori, Domnia sa poate fi şi destul de inspirat, nu numai "prompt şi exact ca un ceas elveţian". Comentariile ingenios-lirice la aceste fotografii sunt, câteodată, de un umor involuntar devastator...
În două numere consecutive, 41-42/2001, din Contemporanul, ideea europeană, Eugen Uricaru, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, se ocupă de "Chestiunea basarabeană". Este un text pertinent şi echilibrat, corect în liniile sale principale, cum foarte puţine au apărut în presa românească în ultimii ani. Cu toate acestea, nici domnul Uricaru nu poate evita, în finalul articolului, judecăţile generalizante, globale, care nu se potrivesc întocmai cu realităţile de la Chişinău. Nu e tot adevărul când se scrie că "... mulţi dintre autorii afirmaţi ca scriitori români înainte de 1990, fiind prin forţa lucrurilor şi vectori ai politicii de atitudine naţională, au fost "acaparaţi" de cercuri intelectuale ori presă, etichetate drept "naţionaliste" ori, şi mai rău, "neo-comuniste". În primul rând, nu sunt mulţi scriitori în Basarabia care să simpatizeze cu tabăra "naţionalistă" şi "neo-comunistă" din România. Există doar un mic grup, zgomotos şi mediatizat, pe care domnul Uricaru îl cunoaşte foarte bine, dar evită să dea şi nume, care s-a afiliat (n-a fost "acaparat"!) printr-o comuniune de simţire şi gândire cu cercurile intelectuale etichetate drept "naţionaliste" şi "neo-comuniste". "Înfrăţirea" în acest caz a fost cât se poate de firească şi, îndrăznesc să cred, reciproc avantajoasă în planul beneficiilor materiale. Că acest grup de scriitori este considerat reprezentativ pentru Basarabia, este o chestiune de percepţie, care demonstrează încă o dată lectura de suprafaţă a materialului uman din stânga Prutului pe care a făcut-o România în această perioadă. Amendabilă, din păcate, este şi judecata lui Eugen Uricaru privind noile generaţii de scriitori români din Republica Moldova care, scrie domnia sa, "au fost atrase şi susţinute de cercurile intelectuale etichetate drept "elitiste" ori de "opoziţie" ori "contestatare". Nu toate "noile generaţii de scriitori" basarabeni au ales să simpatizeze cu cei etichetaţi "elitişti, opozanţi şi contestatari" în România. E vorba doar, din nou, de un grup foarte restrâns de scriitori, care doreşte, tinde să se identifice cu acest model de intelectual, pe care îl consideră valoros şi deschis spiritului european modern.
Finalul articolului semnat de Eugen Uricaru este un amestec de pesimism şi speranţă reţinută: "Prezenţa basarabeană va fi firească în România, iar cea românească întâmplătoare în Republica Moldova. Fractura ireparabilă urmează să se producă. Ea se va produce sub ochii noştri închişi. Dacă îi deschidem acum, mai avem o şansă a unui viitor cultural comun".
Sub conducerea lui Adrian Popescu, secundat de Ruxandra Cesereanu - un dinamic spirit postmodern - , revista Steaua arată excelent. În noua sa formulă Steaua se impune, în opinia mea, drept cea mai completă şi valoroasă publicaţie din Cluj. Nr.5-6/2001 al revistei conţine destule pagini interesante: editorialul lui Adrian Popescu, "După alegeri", care vizează chiar "epopeea" alegerii Preşedintelui Uniunii Scriitorilor din România (de reţinut multe din observaţiile autorului); ancheta "Masculin versus Feminin în literatura română", la care participă Marta Petreu, Simona Popescu, Aura Christi, Doina Jela, Sanda Cordoş, Irina Petraş, Saviana Stănescu, Irina Nechit ("Am fost uşor discriminată în perioada debutului, iar unii şefi literari mă privesc şi azi cu un aer de superioritate. Manierele lor ciudate mă amuză, mă uimesc şi îmi sporesc plăcerea de a scrie"), Magda Cârneci, Ana Blandiana; două texte despre Matei Călinescu şi al său Zacharias Lichter; dezbaterea despre "Romanul românesc al secolului XX"- ecou al anchetei organizate de Observatorul cultural - , în cadrul căreia Mircea Petean, Corin Braga şi Ovidiu Pecican emit opinii demne de reţinut. Revista conţine numeroase cronici, articole pe diverse teme, interviuri, fragmente de jurnal, proză, poezie... Pe scurt, este mult şi cu folos de citit în noua formulă a Stelei clujene.
Într-un text publicat în Convorbiri literare (octombrie/2001), intitulat "(Post)feţele exilului", Mihai Cimpoi afirmă: "... Regretăm că despre ceea ce se întâmplă în Basarabia la ora aceasta se ştie puţin sau cu multă aproximaţie informaţională, că fenomenul basarabean este judecat cu criterii abstracte, speculative şi negativiste (postmoderniste). "Observatorul cultural" asociază insistent şi cu multă rea-voinţă naţionalismul basarabean naţionalismului promovat de Corneliu Vadim Tudor". Să înţelegem că prin această remarcă domnul academician se disociază de Vadim Tudor? De ce atunci l-a primit pe "tribunul" de la "România Mare" la Uniunea Scriitorilor, stând alături de el la o conferinţă de presă? Domnul Cimpoi e liber să aibă orice preferinţă politică, dar nu trebuie să asocieze numele Uniunii Scriitorilor din Moldova cu cel al lui Vadim Tudor şi al partidului său, care fac mari deservicii României şi Basarabiei.
România literară, nr.44/2001, publică traducerea integrală a articolului lui Tony Judt "România: ultima pe listă" (Romania: Bottom of the Heap), scris de politologul american şi apărut în revista "The New York Review of Books". Articolul, destul de critic la adresa României, a stârnit reacţii negative în mass-media românească, antrenând până acum în polemică ( regăsim pe spaţii largi tonul unei discuţii civilizate) şi nume importante ale vieţii culturale: Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Andrei Brezianu, Ştefan Borbely - acesta din urmă scrie (Observator cultural, nr.90) despre un adevărat "sindrom Tony Judt". Ceea ce îi deranjează pe intelectualii români care au comentat până acum articolul lui Judt este "tonul pamfletar", "inexactităţile" şi "instrumentarea informaţiilor pentru a construi un tablou total întunecat" despre România. Vor urma şi alte reacţii? Va răspunde Tony Judt la criticele (uneori acuzaţiile) ce i se aduc? Iată destule motive pentru a urmări acest subiect de presă. Amintim că Tony Judt a vizitat în primăvara acestui an Chişinăul, prilej cu care şi-a lansat două cărţi - "Povara responsabilităţii" şi "Europa iluziilor" - şi a avut o excelentă conferinţă-dialog cu cititorii.
vasgar
|
Inapoi la cuprinsul numarului