|
Alte pagini de interes ale acestui număr de Sud-Est: editorialul Valentinei Tăzlăuanu "Cultura de uz intern"; interviul cu Eugen Coşeriu; fragmentele din piesa lui Matei Vişniec "Maşinăria Cehov"; textele lui Constantin Cheianu şi Leo Butnaru. La Revista revistelor, Victor Gherman trimite o săgeată diafan-răutăcioasă spre elita care a discutat despre postmodernism la Chişinău. Nu aprobă tonul şi substanţa reportajelor despre urbea noastră a celor doi oaspeţi din România şi se întreabă, numaidecât ironic, dacă "va mai veni oare colegul Bodiu pe la Chişinău?". Îi răspundem noi cu plăcere domnului Gherman. Va veni. Vă invităm şi pe Dvs., numai să vă găsim acasă. Tot la Revista revistelor, acelaşi cronicar reproduce din Contrafort fragmente dintr-un foarte interesant interviu cu... cineva. Pentru că respectăm stilul cronicarului, nu vă spunem nici noi despre cine e vorba. Căutaţi originalul - Contrafort, nr. 7-8/2001.
Revista Basarabia, nr.5-7/2001, se deschide cu editorialul lui Nicolae Popa, "Bucovina dus-întors", în care poetul descrie drumul pe care l-a făcut, împreună cu alţi scriitori, între care criticul literar Dumitru Apetri, până la Cernăuţi. Nicolae Popa constată că fosta librărie "Drujba", de unde basarabenii au cumpărat cărţi româneşti pe vremea "urss"-ului, nu mai are astăzi nici o carte în limba lui Eminescu, "cel care îşi începuse anume aici mersul spre esenţele unei poezii de geniu". Editorialistul sugerează în final: "Probabil a venit timpul să încercăm şi noi, cei de la Chişinău, (...) să refacem drumul cărţii care pornea cândva dinspre Cernăuţi spre Chişinău, să înviorăm circulaţia în sens invers, spre Cernăuţi şi satele româneşti din nordul Bucovinei". Ideea lui Nicolae Popa e bună şi trebuie încercată pe terenul realităţii, un teren cu "multiple vămi". Aşteptăm să răspundem la iniţiativele concrete ale unor basarabeni foşti bucovineni.
Revista publică trei - foarte interesante - interviuri cu: Dorin Tudoran, Ion Pop şi Matei Vişniec. Reproducem din Dorin Tudoran: "...Nu sunteţi ameninţaţi (basarabenii - nota mea) cu "trădarea prin cultură", pentru simplul motiv că s-a întâmplat, deja, şi asta. Numără-i fie şi numai pe intelectualii care s-au băgat şi se tot amestecă în politică, fără să aibă nici cea mai vagă idee despre ce fac - cinici aflători în treabă sau şi mai cinici condotieri într-o lume politică absolut derizorie". Şi tot Dorin Tudoran: "... Nu vreau să sperii pe nimeni, dar cunosc puţine ţări în care corupţia să fie mai mare şi mai grea pe cap de locuitor decât în Moldova. Locul este mult prea mic şi mult prea lipsit de resurse, prea sărăcit pentru megatonele de corupţie pe cap de locuitor. Oricine spune că această corupţie uluitoare nu este bine înfiptă chiar peste tot, în chiar toate ramurile şi structurile Puterii, ori nu ştie care este cu adevărat situaţia în Moldova, ori încearcă, cum spuneţi voi, să le pună... macaroane pe urechi moldovenilor". Observator atent şi imparţial al bestiarului politic şi cultural din Rep. Moldova, Dorin Tudoran a dat, în cele câteva interviuri ale sale axate pe subiecte basarabene, cea mai precisă şi completă caracterizare a oamenilor acestui teritoriu copleşit de... prostie, frică, ură, sărăcie, corupţie... Interviul realizat de Irina Nechit (de ce oare nu l-a semnat în revistă, aşa cum se obişnuieşte?) este ultimul pe care Dorin Tudoran l-a acordat unei publicaţii de la Chişinău, la plecarea sa, în iunie 2000, din Rep. Moldova.
Revista publică romanul inedit (doar inedit şi deloc valoros) al lui Nicolai Costenco "Bruta se amuză", recomandat spre publicare în Viaţa Basarabiei, încă acum 60 de ani, de Pan Halippa. La rubrica "Discovery" citim versuri amatoriste de Costache Costenco. Mai remarcăm traducerile din limba rusă (interesante versurile lui Viaceslav Kuprianov în tălmăcirea inspirată a lui Andrei Burac). Chiar mă gândeam când se va relua munca aceasta, abandonată brusc după '89, care "a sporit" numărul scriitorilor sovietici moldoveni? Ierodiaconul Savatie (fostul poet Ştefan Baştovoi) apără ortodoxia de filmul lui Martin Scorseze "Ultimele ispite ale lui Hristos". Savatie citează pe un "reputat teolog rus", Andrei Kuraev, care a spus că difuzarea acestui film la televiziunea rusă a fost "evenimentul cel mai scandalos din viaţa religioasă a Rusiei...". Nu sunt de acord, mai bine zis nu cred că e tocmai aşa. Scandaloase cu adevărat sunt: prestaţiile lui Aleksii, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, care a binecuvântat ostaşii ruşi trimişi să omoare oameni nevinovaţi în Cecenia; instigarea la ură împotriva catolicilor şi refuzul aceluiaşi Aleksii de a se întâlni cu Ioan Paul al II-lea; scandaloasă este ingerinţa brutală, deloc creştină, a Bisericii Ortodoxe Ruse în viaţa religioasă din Basarabia, care le refuză băştinaşilor dreptul de a se ruga în limba maternă... M-au mirat - mai era loc pentru mirare - şi explicaţiile lui Savatie din acelaşi articol, găzduit la rubrica "Lumină lină", când demonstrează că cei care au hotărât difuzarea filmului la televiziune sunt evrei. Ce să spunem? Fiecare se mântuieşte cum poate...
|
Inapoi la cuprinsul numarului