Mi-ar plăcea să văd literatura ca un loc al fraternităţii şi al întâlnirilor (3)

- După '89, mulţi scriitori din R. Moldova s-au lansat în politică. Din păcate, experienţa lor a fost lamentabilă. Domnule Fabio Scotto, scriitorii din ţara Dv. fac politică? Care sunt relaţiile lor cu puterea?

- În Italia, această fază a angajamentului politic fără rezerve, pentru scriitori, a fost de mult depăşită. Totuşi, se mai întâmplă ca anumiţi scriitori se se afilieze unui partid sau altuia pentru a ajunge în Parlament. O altă formă de "prezenţă în cetate" a intelectualului creativ o profesează, între alţii, A. Tabucchi, C. Magris, D. Maraini ş.a., care publică cu regularitate articole şi luări de atitudine în paginile revistelor şi ziarelor de mare tiraj, aducând în dezbatere probleme esenţiale ale societăţii şi lumii în care trăim. Cred că o asemenea modalitate de "implicare politică" este destul de potrivită pentru un scriitor şi are meritul că nu distorsionează procesul de creaţie.

- Temele dominante ale dezbaterilor culturale din Italia sunt, din punctul meu de vedere, cele ce vizează condiţia umană în general, rolul literaturii şi al intelectualului în lumea actuală. Se discută despre criza canonului literar şi despre spiritul de avangardă, văzut ca o alternativă. Cum se răsfrâng toate acestea în operele scriitoriilor? Cred că romanul, proza scurtă şi saga istorică, textele de ficţiune în general încearcă să recupereze un anumit realism angajat. Este o modalitate de a descrie contradicţiile, violenţa şi conflictele mediului urban actual. În cazul poeziei lucrurile stau puţin altfel, pentru că genul acesta operează cu alte categorii. Poezia italiană de azi reflectă amestecul de limbi şi limbajuri (argourile, ştiinţa), tendinţa de experimentare a lui A. Zanzotto şi munca de detaliere erotico-derizorie a lui E. Sanguineti, în timp ce poezia neolirică şi neoermetică revine la temele primordiale: dragoste, durere, rătăcire, moarte, la experienţele lui V. Sereni, A. Bertolucci, S. Penna, U. Saba. Filiera neo-pazoliniană este reflectată în creaţia lui Dario Bellezza, mort recent, şi Gianni D'Elia, în timp ce "mitomodernismul", cu trăsături dannunziene vagi, al lui Giuseppe Conte încearcă să redea poeziei rolul fondator originar, opunând vulgarităţii dominante un nou cult al frumosului.

- Editurile prestigioase, instituţiile culturale importante sunt concentrate în oraşele mari: Milano, Torino, Roma, Bologna, Genova, Florenţa, Neapole, Palermo. Totuşi, există numeroase edituri pe tot teritoriul ţării. Succesul enorm pe care l-a avut recent Festivalul Internaţional de Literatură de la Mantove, centrul provinciei Lombardia, de numai 40 000 de locuitori, este un exemplu concludent al posibilităţii de a descentraliza evenimentele culturale.

- Relaţiile care existau în perioada războiului şi după aceea între scriitorii afirmaţi şi cei tineri astăzi s-au schimbat. Eu cred că scriitorii trec printr-o perioadă solitară, de izolare dorită sau impusă de contextul individualist şi concurenţial al societăţii noastre. Tinerii scriitori ar trebui să înveţe mai bine lecţia bătrânilor, să creeze noi şcoli literare. Eu am avut norocul şi onoarea să fiu apreciat şi publicat de cel mai mare poet italian în viaţă, Mario Luzi. Noi, scriitorii mai tineri, trebuie s-o recunoaştem cu regret că poeţii mai vârstnici sunt mai receptivi decât noi la problemele altora, la problemele societăţii. Această calitate emblematică a scriitorului italian nu o vei întâlni la cei mai mulţi poeţi sub cincizeci de ani. Ei, se pare, sunt prea ocupaţi de carierele lor mai mult sau mai puţin strălucite.

- Personal, nu am prea multe motive de optimism. În pofida evoluţiei mijloacelor tehnologice, omul şi-a păstrat în codul său genetic aroganţa, cinismul şi prevaricaţiunea. La fel şi instinctul unui comportament bestial şi sadic. De aceea, cred, este nevoie astăzi de a impune un nou umanism, laic şi iluminat, care ar stabili un echilibru între necesităţile şi aspiraţiile popoarelor, în beneficiul cunoaşterii lor reciproce, al dialogului, respectului şi toleranţei. Lupta împotriva sărăciei ar trebui să devină obiectivul tuturor ţărilor prospere economic, pentru că sărăcia, cum bine se ştie, duce la disperare, la emigrări masive şi necontrolate de populaţie, la terorism.

Eu întreţin contacte cu scriitori izraelieni, arabi, americani etc., cu scriitori de pe toate meridianele. Trebuie să menţinem vie flacăra unui dialog permanent între intelectuali. Deşi pare o idee naivă, mi-ar plăcea să văd literatura ca un loc al fraternităţii şi al întâlnirilor. Poezia, spunea Bernard Noлl, are de jucat un rol esenţial în lupta împotriva barbariei şi a a tuturor constrângerilor ideologice. Lupta aceasta e însăşi condiţia de supravieţuire a ceea ce defineşte umanul. Ura şi neînţelegerea sapă în fiecare zi prăpastii între oameni, iar dragostea şi poezia trebuie să le acopere. Avem nevoie de o literatură autentică, îndrăzneaţă, capabilă să sfideze falşii idoli ai epocii.

Interviu realizat de Nicolae Spătaru

Mamaia, 17 septembrie 2001

Pagina precedentă

1 2 3