"Ars Amandi" de tout le coeur (3)

Discuţia este moderată de Simona Popescu. Invitaţii meditează asupra poeziei ca stare tradusă, transpusă în limbaj. Se discută despre frica poetului contemporan faţă de social şi motivarea interioară a acestei stări; despre revenirea la social, practicată de poetul spaniol Fernando Beltrаn; despre poezia citită în stradă, în staţiile de metrou, tramvai, troleibuz, autobuz; despre mai multe tipuri de limbaje, diferite nivele de comunicare.

Stau alături de poeta Ileana Mălăncioiu, care nu se implică în discuţie deloc. Convenim asupra unui interviu, pe care distinsa poetă acceptă să mi-l acorde în scris.

În pauză reuşesc să iau un interviu lui Bernardo Beltrаn.

Revenim în şedinţă, dar la o altă masă rotundă, cu tema "Pot oare poeţii să stimuleze receptarea poeziei?", moderată de poetul spaniol Jenaro Talens. Se discută despre prezenţa / absenţa cititorului de poezie, despre experienţă, avangardă şi tradiţie în arta poeziei moderne. Majoritatea poeţilor prezenţi la Festival sînt universitari, de unde un oarecare calm universitar al discursurilor. Împreună cu Nicolae Spătaru prezentăm succint situaţia la zi a literaturii române din Republica Moldova, de unde se înţelege că această literatură este tot românească.

La prînz discutăm cu Augustin Buzura şi cu Angela Martin despre revista Semn şi alte reviste basarabene.

După amiază sîntem în recital la Universitatea "Ovidius" din Constanţa. Seara de poezie şi muzică are loc în Sala Senatului. Asistă cadre didactice şi studenţi. Se produc Waldo Rojas (Chile); Gйrard Noiret (Franţa); Nicolae Spătaru (Republica Moldova); Horia G`rbea (România); Simona Popescu (România); Iulia Pană (România); Jenaro Talens (Spania); Sorin Roşca (România); Patricia Guzmаn (Venezuela).

Simona Popescu îşi prezintă poemele în română, franceză, spaniolă - valorifică şansa de a se face înţeleasă de toată lumea. Patricia Guzman citeşte poemul despre care îmi vorbise la recepţie. E un poem amplu. Vocea e stinsă. Nu înţeleg spaniola, dar sensibilitatea, poezia străbate de dincolo de cuvintele limbii spaniole. E dramatic, zguduitor, dezolant. Poeta e palidă, aproape transparentă, pare că nu are puteri să citească pînă la sfîrşit. Aplauze. Juan Carlos Sunйn o îmbrăţişează. Simona lăcrimează. În autocar cineva îmi spune că P.G. este plecată. Nu am putut şi nu pot citi ce era în fraza lui: dispreţ, ironie, compasiune sau o tipică bîrfă de mahala.

La recepţie, Patricia îmi lasă adresa, un autograf pe una din cărţile sale, nişte reviste. Îmi spune că nu o mai doare durerea care a scris acel poem, doar că sufleteşte îi vine greu să se întoarcă în acea suferinţă. Mi-a fost limpede de ce soţul ei, medic imunolog, o însoţea în călătoria ei in Europa, la acest Festival.

După recepţie, ne plimbăm în grup, pînă după miezul nopţii, pe litoral. Discut cu Fabio Scotto, care îmi vorbeşte despre preferinţele lirice din adolescenţă: Vladimir Maiakovski - lirica de dragoste, pe care eu nu o cunosc - la universitate m-au instruit numai la capitolul poezie social-politică. Am luat, practic, un interviu, care s-a eterizat în aerul marin al Mamaiei.

Pe Nicolae Spãtaru îl lãsãm la Mamaia sã aºtepte... un alt festival. Plecăm spre Bucureşti. Cu Angela Soltan, lăsăm bagajele la F.C.R. Ne plimbăm. Facem cumpărături: cărţi de la "Librăria din curte", mici cadouri pentru cei de acasã... Luăm bagajele şi plecăm, cu un taxi, la autogară, de unde luăm o cursă, la întîmplare, spre Chişinău.

Calvarul drumului ar trebui sã constituie naraþiunea-cadru: vamã (iarãºi îndelungatã), ... autocar suprapopulat, unii pasageri stau pe jos, pe podea... Ajungem la Chişinău pe la 5 dimineaţa. E frig. Clădirea autogării este încuiată. Aştept deschiderea pe aceeaşi bancă cu doi vagabonzi.

Festivalul "Ars Amandi" a fost una din cele mai inedite experienţe de comunicare din viaţa mea. El mi-a oferit şansa de a descoperi că sîntem la fel şi diferiţi totodată, că sîntem interesanţi prin diferenţa care ne apropie, că sîntem şi că acesta nu este cel mai neînsemnat lucru care i se poate întîmpla unui om. Conştiinţa de scriitor este o trăire strict individuală şi nu se potriveşte cu schemele, structurile învăţate din istoriile literaturilor şi predate la cursuri în facultăţile de litere.

Vrei să mergi la un Festival de Poezie?

Vreau.

Pagina precedentă

1 2 3