"Ars Amandi" de tout le coeur (2)

zbuciumul valurilor îmi amintea

setea ta fără comparaţii şi epitete

zăcînd sfîrşită lîngă picătura de apă

mare cît marea şi sărată ca ea

de pe litoral verdele uscat

mă privea cu ochii paterni

înţelepţi şi trişti

tu n-ai văzut niciodată

nisipul umed vîntul

valurile cerul norii

tu n-ai văzut niciodată marea

singură pe mal

am acelaşi dor

după tine mă iau

spre tine alerg

marea mea

albastră şi neagră şi verde

şi galbenă

Cineva se bronzeazã... Eu sînt friguroasã... Soarele, amantul meu fierbinte de cîndva, dă semne de infidelitate. Mi-am scos mocasinele. Nisipul umed al mării îmi mîngîie tălpile. Încerc apa cu vîrful degetelor. E caldă. Intru în mare pînă la glezne. Stau aşa. Las valul să se joace.

Seara, la Biblioteca Judeţeană din Constanţa, Seară de poezie şi muzică. Gazdele sînt foarte amabile. Las la bibliotecă cărţile mele şi cîteva numere ale revistei Semn.

Recitalul, primul recital de poezie şi muzică (la flaut); se ţine într-o sală modernă, elegantă.

Încep oaspeţii: Wladimir Pesаntez (Ecuador); Gйrard Augustin (Franţa); Fabio Scotto (Italia); Lello Voce (Italia). Aici mă produc eu. Emoţii. Nu-mi recunosc vocea. Sînt prima care citeşte în română. (Prin bunăvoinţa Angelei Soltan, propun un text în limba franceză - limba de comunicare la Festival. Nicolae Spătaru îmi face cîteva poze.) Urmează Pedro Mexia (Portugalia); Constantin Abăluţă (România); Augustin Ioan (România); Ileana Mălăncioiu (România); Mădălin Roşioru (România); Fernando Beltrаn (Spania); Juan Carlos Sunйn (Spania). Recitalul este intercalat cu piese muzicale interpretate la flaut de către Gabriel Marin (România). Repertoriul este clasic: "Syrinx" de C.Debussy, "Capricii" de N.Paganini, "Sarabandă" de J.S.Bach; "Piesă" de P.Hindemith; "Gigă" de J.S.Bach; "Rondo Capricioso" de J.A.Stamitz.

După cină, în holul hotelului "Ambasador" poeþii de limbã spaniolã improvizeazã un recital de melodii latine (populare ºi clasice). Îi acompaniazã la chitarã Wladimir Pes?ntez. Încîtãtor... Ce lume muzicală, emotivă, pitorească este lumea hispanică. Ne apucă invidia. Noi nu sîntem în stare să îngînăm măcar o melodie românească. Ruşine. Spaniolii sînt altfel. Ştiu să cînte, să bată tactul, să ţină ritmul, să danseze. Cîntă şi dansează ca un spaniol veritabil Marius Salla. Dansează în ritm de tangou Constantin Abăluţă ºi Angela Soltan. Ici-colo cîte un dansator ºi în rest... admiratori.

Duminică, 16 septembrie, în nuanţa gustului de Murfatlar

Plecăm cu autocarul spre Tulcea. Servim cafeaua în barul de pe malul Dunării. Ne îmbarcăm şi plecăm în Deltă. Admirăm verdeaţa abundentă a Deltei, prindem cu privirea cîte o pasăre rămasă de cîrd să ierneze aici, în apele danubiene. Vine în zbor o libelulă, aterizează lin pe braţul cuiva, poate al lui Nicolae. O examinăm împreună cu Simona Popescu. O mîngîiem. E domesticită libelula. Nu se sperie, stă cuminte. Pentru prima dată văd atît de aproape o libelulă. Ce ochi mari are, într-adevăr. Brâncuşi a fost impresionat de ochii femeii sau de ochii libelulei sau de ochii libelulei-femeie... Simona vrea să-i atingă privirea. Libelula se supără.

Mă retrag cu Simona Popescu în restaurantul vaporului, la parter, pentru a savura cafeaua (se bea multă cafea) şi pentru a purta un dialog despre literatură, poezie, festival, în faţa unui dictafon. Discuţia se încheagă.

Facem un mic popas pe una din insulele Deltei. Ne urcăm pe un turn, de unde admirăm panorama. Urmărim pescarii de pe insulă.

Prînzul delicios include aproape în exclusivitate bucate din peşte.

După amiază ne întoarcem la Tulcea, de unde autocarul ne poartă spre Murfatlar. Admirăm podgoriile întinse pe zeci, dacă nu sute, de hectare. Degustăm vreo 7-8 feluri de vin nobil. Stăm la masă lîngă nişte butoaie enorme, dar butaforice. În beciurile de la Murfatlar nu sîntem invitaţi. Ascultăm muzică lăutărească şi admirăm un grup de dansatori inspiraţi. Afară plouă. Toarnă cu găleata. Spaniolii sînt iarăşi în elementul lor. Lăutarii îi susţin. Este o atmosferă de cîntec, dans şi voie bună. Sîntem, într-adevăr, parte a lumii latine.

Tîrziu, după ploaie, revenim la hotel.

17 septembrie, luni, negrul vestimentar şi paloarea transparentă a poeziei

După dejun; facem plimbări pe litoral. Intrăm în şedinţă la o masa rotundă cu tema: "Poezia, vechi prestigiu şi receptarea actuală". Discursul inaugural este rostit de către Excelenţa Sa Ambasadorul Braziliei în România, care mărturiseşte că este cu noi pentru a vorbi despre o problemă personală, despre poezie. F.C.R. şi U.L. ne-a oferit ocazia de a evoca marii poeţi ai dragostei (invocîndu-l înainte de toate pe Ovidiu). Discursul dlui ambasador este axat pe ideea umanismului şi a moralităţii. În lumea contemporană, dominată de două tipuri de barbarism, feroce şi blînd, lumea latină trebuie să se impună prin cultura sa de înaltă ţinută umanistă şi profund morală.

Pagina precedentă

1 2 3

Următoarea pagină