Adenauer, de Gaulle... Voronin (3)

Politicile de interdependenţă ale lui Adenauer, politicile de subordonare ale lui Voronin
Scopul lui Adenauer a fost să reconstruiască un nou stat german. El a vorbit în mod explicit de reconstrucţie ca recucerire a suveranităţii. Avansarea pe calea "suveranităţii" este considerată etapa cea mai semnificativă a renaşterii naţionale. Suveranitatea trebuia smulsă încetul cu încetul, bucată cu bucată, din mâna autorităţilor de ocupaţie - şi aceasta înainte ca deplina suveranitate să fie realizată formal.
Scopul lui Voronin este să construiască (nu şi să modernizeze) un nou stat moldovenesc ancilar. El vorbeşte în mod explicit de construcţie ca recucerire a subordonării (şi de jure) faţă de imperiu. Înaintarea pe această cale este considerată etapa cea mai semnificativă a refacerii internaţionaliste moldoveneşti. Subordonarea faţă de ocupant trebuie materializată pas cu pas, înainte ca suveranitatea să fi fost realizată de facto.
Adenauer a fost omul care a dovedit germanilor că democraţia parlamentară poate aduce securitate şi progres economic. Voronin este omul care vrea să dovedească moldovenilor - numai în Moldova nu. Adenauer a intuit că salvarea Germaniei este colaborarea (chiar) cu Franţa (duşmanul său principal) şi integrarea europeană. Voronin este convins că salvarea Republicii Moldova constă în îndepărtarea de România ("duşmanul ei principal") şi integrarea în uniunea Rusia-Belarus.
"Istoria s-ar isprăvi în clipa în care omul ar înţepeni într-un adevăr", zicea Cioran. Voronin a înţepenit în adevărul (său) că istoria noastră începe cu Rusia şi tot acolo isprăveşte.

Întrebări cu răspunsuri mai uşor şi mai greu previzibile
Va izbuti Voronin (precum Adenauer) în procesul de schimbare şi adaptare a Republicii Moldova la noile realităţi ale acestei lumi, ţinând cont că şi acum, ca şi în trecut, riscurile neadaptării la aceste schimbări sunt substanţiale: greşelile serioase pot fi la fel de fatale azi, după cum au fost în trecut, numai că la o scară mai mare? Ori îl va imita pe Adenauer doar într-o singură privinţă: în a se crampona de putere, precum cei mai mulţi dintre oamenii de stat în vârstă?
Conştientizează oare preşedintele comunist al R. Moldova cât de periculoase sunt pentru o societate în continuă adaptare şi schimbare ideile preconcepute sau o ideologie de împrumut? Realizează Voronin că dacă oamenii sunt mai bine informaţi despre modul în care se modifică societăţile atunci pot să înţeleagă şi cum trebuie evaluate propunerile de soluţii pentru presantele probleme sociale? Or, în practică, evoluţia culturală operează crud şi la întâmplare, la fel ca şi evoluţia fizică. Există supravieţuitori şi rataţi; pentru indivizii din culturile ratate preţul plătit poate varia: de la o absorbţie treptată de către alte culturi, la o suferinţă puternică şi chiar la o moarte prematură a speciei.
"O epocă se reazemă pe un adevăr şi crede în el fiindcă nu-l cumpăneşte. Cum l-ai pus la cântar şi-i măsori greutatea, se transformă într-un adevăr oarecare - în eroare. Când judeci, orice - din siguranţă de nestrămutat ajunge un principiu ce se clatină fără rost", zice Cioran. Vom fi mai sagace, măcar de acum încolo, încât să nu ne mai rezemăm pe adevăruri şi să credem în ele fără să le cumpănim? Vom învăţa să punem la cântar şi să judecăm "siguranţele de nestrămutat"? Ne vom trata de "gură-cască"? Ori vom fi în continuare o societate de mameluci, oferind protipendadei comuniste privilegiul de a ne juca festa un timp nedefinit?

Pagina precedentă

1 2 3