Evenimente şi cărţi (2)

Editura Cartier din Chişinău a scos de sub tipar, într-un timp record, pe la începutul lunii martie curent, volumul Politosfera. Autor: Oleg Serebrian, un tânăr şi deja afirmat cercetător, doctor în ştiinţe politice şi magistru în relaţii internaţionale, prorector la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. Tot el este şi liderul Partidului Social-Liberal - o formaţiune născută pe ruinele partidelor de dreapta, spulberate în urma alegerilor din 25 februarie. Politosfera este a doua apariţie editorială semnată de politologul de la Chişinău. Prima carte a lui Oleg Serebrian, scoasă acum doi ani de Editura Dacia din Cluj, cu un titlu incitant: Va exploda Estul?, şi recenzată în Contrafort la momentul respectiv, examina evoluţiile intervenite în arealul Mării Negre după dispariţia principalului actor geopolitic din zonă: Uniunea Sovietică. Prezentul volum continuă aceleaşi preocupări de geosofie şi geopolitică ale tânărului savant, printr-o serie de studii redactate, unele dintre ele, sub îndrumarea unor profesori francezi şi britanici în cadrul stagiilor sale prelungite în Occident.

Prefaţatorul cărţii, dr. Andrei Brezianu, de la Washington, încearcă să contureze profilul de cercetător al lui Oleg Serebrian: "Un tânăr autor greu de definit, surprinzător prin erudiţia, multivalenţa şi amploarea gândului său analitic şi inchizitiv". Politosfera oferă suficiente argumente care să susţină aceste aprecieri. Demersul lui Oleg Serebrian are două calităţi demne de consemnat: 1. Produce incizii revelatoare pe natura fenomenelor politice din Republica Moldova; şi 2. Redimensionează evoluţiile autohtone într-un context mai larg, european, deschis în urma dispariţiei imperiului sovietic. Serebrian priveşte dincolo de strâmtele hotare ale statului în care locuim, încercând să-i definească locul pe noua hartă a lumii. Câteva teme ale autorului: "geografia meditativă" şi ştiinţele spaţiului; antagonismele Europei de Sud-Est, reizbucnite în forţă după 1989; studiul comparativ Balcanii şi Caucazul, doi "nomazi geopolitici", două regiuni tampon între marile puteri continentale; o altă analiză comparată consacrată Republicii Moldova şi fostei republici iugoslave a Macedoniei, între care autorul punctează surprinzătoare afinităţi politice, demografice sau aberaţii politice, precum "limba moldovenească" la Chişinău şi "limba macedoneană" la Skopje, invenţii artificiale menite să marcheze delimitarea faţă de România, în primul caz, şi faţă de Bulgaria, în cel de al doilea. Serebrian diseacă sursele majore de insecuritate ale Republicii Moldova: umilitoarea dependenţă energetică de spaţiul rusesc şi existenţa unor conflicte geopolitice teritoriale interne: transnistrean, sud-basarabean (cu implicarea elementului turco-găgăuz şi bulgar), precum şi diferendul frontalier dintre Moldova şi Ucraina. Raportul dintre geopolitică şi identitate în cazul RM a generat marea problemă privind legitimitatea noului stat independent: "După 1988 noi nu avem politică, ci doar discursuri despre identitate. Până şi lupta de eliberare naţională a fost generată de criza identitară. Noi n-am condamnat comunismul ca sistem, ci ca instrument al perversiunii identitare căreia i-am fost supuşi. Noi n-am făcut reforme structurale, ci am discutat despre cine suntem. Nici măcar problema ce vrem nu ne-am pus-o în faţă pentru că înainte de a şti ce vrem trebuia să ştim cine suntem." (p. 142) Criza de identitate se datorează lipsei unei tradiţii intelectuale. Moldova nu are intelectuali, ci câteva sute de mii de ţărani cu diplomă de studii superioare. Or, o diplomă poate însemna cunoştinţe, dar nu şi mentalitate - spune autorul. De altfel, aşa-zisa limbă moldovenească, marcând schizofrenia identitară a Chişinăului, a înrăutăţit situaţia minorităţii româneşti din Bucovina de Nord, azi teritoriu al Ucrainei: "Este absolut evident că fără suportul oferit de Constituţia moldovenească Kievul n-ar fi pus problema fragmentării arealului de limbă română din Ucraina, promovând ideea existenţei a două minorităţi naţionale distincte: românii în regiunea Cernăuţi şi "moldovenii" în sudul Basarabiei, azi regiunea Odesa" (p. 148), observă pe bună dreptate Serebrian.

Cea de a doua secţiune a cărţii cuprinde articole şi comentarii politice publicate în presă. Subiectele sunt diverse: lipsa interesului faţă de legea lustraţiei şi deconspirarea fostei Securităţi în Republica Moldova, retrospectivele politice ale anilor 1999 şi 2000, problema tratatului moldo-român, influenţa ortodoxiei asupra psihologiei colective între Prut şi Nistru, caracterul "sezonier" al partidelor politice din Moldova, unitatea germană şi diversitatea românească sau aşa-zisele tradiţii diplomatice ale Basarabiei, care cuprind tot felul de paradoxuri - de exemplu, faptul că ambasadorul Chişinăului la Beijing, dl Vasile Şova, nu cunoaşte nici chineza, nici româna: "Nu ştiu cum de au dat greş autorităţile moldovene şi l-au trimis pe un fost partizan interfrontist la Beijing şi n-au greşit trimiţându-l pe ex-frontistul Mircea Druc ambasador la Berlin. Au identificat oare serviciile responsabile de aceste probleme că Vasile Şova e mai puţin "omul Moscovei" decât Mircea Druc al Bucureştiului?" (p.196)

Pagina precedentă

1 2 3

Următoarea pagină