|
P.S. Bucuros sã pot scrie ceva pentru revista Contrafort, am avut totuşi imense probleme de concentrare, fiindcã este pentru prima datã cã mã adresez publicului intelectual din Republica Moldova, pentru care am o adîncã solidaritate. Dacã în România situaþia este dramaticã, în Basarabia (cum continuãm s-o numim, cu nostalgie şi fãrã speranþã) ea este tragicã. Vãd în Basarabia (careia îi asociez în multe privinþe nordul Bucovinei) pagina cea mai sumbrã a istoriei româneşti din ultima sutã de ani, precum şi proba irevocabilã a eşecului construcþiei noastre naþionale. Copleşitã de un delir naþionalist care încearcã din greu sã mascheze neputinþele şi ticãloşiile noastre colective, ideea nationalã româneascã nu mai poate fi nici mãcar menþionatã senin, afirmativ, pozitiv, pragmatic. Raþiunea de stat a României, interesul naþional, patriotismul (nu naþionalismul; sînt în acest punct aproape de distincþia operatã de Maurizio Viroli) au ajuns vorbe goale şi au fost monopolizate de cei mai jalnici tribuni de mahala. Nici viitorul nostru comun (România, dacã nu România Mare reconstruitã în spirit european) nu mai este o tema serioasã a discursului public: pe cînd majoritatea (mai ales) tãcutã "murmurã" (cum ar spune Foucault) despre negrul spectru al zilei de mîine, neîndrãznind sã priveascã mai departe, demagogii de serviciu ne vorbesc despre un viitor tot mai îndepãrtat, fiindcã ei pot promite doar ce au mai promis (în Basarabia, exact în aceiaşi termeni, datoritã regimului Voronin; în România, în stilul anacronic al Clubului de la Roma asezonat cu referinþe la Internet, graþie regimului Iliescu restaurat). Adevãrul este sumbru: clasa noastrã politicã, pe ambele maluri ale Prutului, nu are nimic de oferit pentru azi şi pentru mîine, ea încearcã sã ne îmbrobodeascã vorbind fãrã şir despre alaltãieri şi despre rãspoimîine. În privinþa Basarabiei, ironia sorþii face ca sã avem o utopie, Nistria, propusã de un spirit antiutopic, Paul Goma (mã întreb dacã splendidul text a fost discutat în Basarabia). Aşadar, Basarabia stã mai bine decît România la capitolul imaginarului social. Dar, din pãcate, numai acolo.
|