Nu cred decât în construcţii realizate temeinic, în timp şi nu peste noapte (2)

- Eşti autorul a circa 50 de lucrări ştiinţifice. În mare, ce teme tratează ele? Ar fi valabile şi pentru ziua de astăzi sau "au fost" doar în perioada socialismului multilateral... nedezvoltat?

- Să nu uităm că, între altele, fiind într-un institut de cercetări, eram dator să "produc" astfel de lucrări. Vei fi poate uimit, dar ele sunt la fel de valabile şi astăzi, deşi pe mine nu m-au interesat, în mod deosebit, niciodată. Ştiinţa, cred că n-ai uitat, nu are culoare ideologică. Tema lor principală era ambutisarea neconvenţională la rece a tablelor. Ibricul în care ne preparăm cafeaua, de exemplu, este ambutisat la rece. Tematica preocupa şi pe suedezi, şi pe americani, nu mai vorbim de japonezi - şi ei, sigur, nu construiau "socialismul multilateral... nedezvoltat".

- Brevetele sunt, sper, în bună regulă. Ştiu sigur de câteva care se aplică în industria românească, în măsura în care această industrie funcţionează. Dar pentru mine, această activitate, ştiinţifică şi inginerească, nu a fot decât un episod, din păcate cam lung, al vieţii mele, prin care am asigurat mie şi familiei mele existenţa pământească. Trebuia să lucrez undeva şi, cum am structural o înaltă conştiinţă a datoriei (mă iartă pentru uşoara grandilocvenţă a afirmaţiei), mi-am făcut, pe cât am fost capabil, cât mai bine şi mai eficient - mai totdeauna împotriva şefilor cu care împrejurările m-au blagoslovit - treaba ce-mi incumba prin funcţia în care eram angajat. N-a fost o plăcere, mai degrabă un calvar, dar nici nu aveam altă soluţie.

- Îmi pare rău că ne axăm prea mult pe latura să zicem ştiinţifică...

- Nu că m-ar deranja în vreun fel întrebările, dar e posibil ca eventualii lectori să nu fie interesaţi.

- Să admitem. Aşadar, cât priveşte fizica, este una din cele mai fascinante ştiinţe. Fără ea aproape nu poţi înţelege lumea, cu atât mai mult pe cea contemporană în tot ce ne înconjoară: de la cutia fermecată a televizorului (câţi ştiu pe ce principii funcţionează?), până la telefonul mobil sau zborurile cosmice. Să nu uităm că Aristotel a scris mai întâi Fizica şi mai târziu ceea ce discipolii săi au adunat sub numele de Metafizica. Mecanica, electrotehnica şi electronica, tehnica de calcul, cosmogonia, filosofia etc. nu pot fi înţelese fără fizică. Iar dacă e să-l parafrazăm pe Nae Ionescu, care considera că "Metafizica este o lirică, mod subiectiv de valorificare a vieţii şi lumii", putem spune că Fizica este o lirică, mod obiectiv de valorificare şi înţelegere a vieţii şi lumii.

- Te voi dezamăgi, dar cred că mult mai bine au vorbit Socrate şi discipolii săi, în dialogul platonician Lahes, despre curaj, decât aş putea s-o fac eu. Deşi e printre puţinele dialoguri platoniciene aporetice şi astfel nici el nu dă un răspuns lămuritor. Curajul cred că echivalează cu asumarea unor responsabilităţi şi respectarea lor indiferent de riscurile, uneori fatale, pe care le presupune. Să recunoaştem, lumea fuge de responsabilităţi ca - nu-i spunem numele -... de tămâie. Nu-i o acuză, ci o constatare. În fond, curajul e o chestiune totdeauna personală, un risc pe cont propriu.

- Crezi că realizarea unor reviste de talia Convorbirilor sau a Poeziei, şi nu numai, nu pot fi în sine o operă? Crezi că e puţin lucru?

- Kavafis avea un poem, Prima treaptă, despre un tânăr aspirant la gloria literară, ce se plângea maestrului său Teocrit că a scris doar o singură idilă, şi a primit următorul răspuns: "Aici unde ai ajuns nu-i puţin lucru/ cât ai făcut e mare glorie".

Ai dreptate, îmi răpeşte foarte mult timp, dar cum cincisprezece ani am lucrat, cum se spunea înainte, direct în producţie, cu zile în care câte 16 ore nu părăseam locul de muncă, iar a doua zi o luam de la capăt, m-am obişnuit să lucrez mult şi eficient şi pe mai multe planuri în paralel. Şi, se pare, de multe ori îmi şi reuşeşte.

Pagina precedentă

1 2 3

Următoarea pagină