'Pentru mine literatura este o formă de libertate absolută pe care mi-o pot permite în această viaţă'

Frumoasă şi inteligentă, Felicitas Hoppe a fost o prezenţă deosebită în Trenul Literaturii Europa 2000. A participat la numeroase dezbateri şi lecturi cu public, a dat zeci de interviuri presei scrise şi electronice, rămânând totodată şi un receptiv şi agreabil partener de dialog pentru scriitorii participanţi la Literatur Express. Reprezentând, alături de Richard Wagner (născut în Banat), Germania în Trenul Literaturii - cu Richard Wagner, de altfel (un amănunt curios!), a făcut cunoştinţă abia la Lisabona - Felicitas Hoppe a avut o relaţie specială, una empatică, aş putea spune, cu scriitorii români. Ne-am simţit ca nişte adevăraţi prieteni pe parcursul celor 45 de zile ale călătoriei noastre prin Europa. Dialogul pe care îl reproducem în această pagină a fost realizat într-un compartiment din Trenul Literaturii care ne ducea spre Berlin, ultima staţie a periplului nostru literar.

Câteva date biobibliografice: S-a născut în 1960 în orăşelul Hameln, situat în zona Dortmundului. Studii de Teorie a religiei şi literaturii la Tubingen, Roma, Berlin şi în Statele Unite ale Americii. A lucrat ca profesor de liceu, traducător şi jurnalist. A scris şi scrie pentru ziare şi reviste importante din Germania: Frankfurter Allgemeine Zeitung, Suddeutsche Zeitung, ART şi MERIAN. A editat până acum două cărţi: Picknick der Friseure, proze scurte, Editura "Rowohlt", Reinbek,1996 şi Pigafetta, roman, apărut la aceeaşi editură în 1999. A obţinut până acum câteva premii literare importante. Din 1986 trăieşte la Berlin ca scriitor profesionist (freelance).

- Dragă Felicitas Hoppe, te rog să-mi spui care sunt impresiile tale despre Literatur Express Europa 2000, acum când ne aflăm înaintea ultimei staţii a traseului nostru, cea de la Berlin?

- A fost o călătorie foarte interesantă, deloc uşoară şi cu destule momente de stres emoţional, benefice pentru un scriitor. Am văzut locuri şi oameni, dar ceea ce m-a interesat în mod special a fost să observ diferenţele dintre persoanele pe care le-am întâlnit cu ocazia acestei călătorii. Aceste diferenţe au ieşit în evidenţă chiar şi în cadrul grupului de scriitori cu care am traversat împreună Europa. Au răzbătut uneori la suprafaţă conflicte latente, cu motivaţii pe care nu le-am înţeles întotdeauna, dar care m-au făcut să cunosc mai bine, în cele din urmă, nişte realităţi pe care doar le bănuiam.

- S-a spus despre proiectul iniţiat de Thomas Wohlfahrdt că este unul "nebun", aproape imposibil de realizat. Cum ai califica tu acest proiect şi care crezi că sunt perspectivele lui?

- Cred şi eu că este un proiect "nebun", dar în acelaşi timp foarte util şi necesar. Ştim cu toţii că doar ideile "trăznite" au mişcat civilizaţia înainte. Cineva trebuie să-şi asume curajul să formuleze aceste idei şi chiar să le aplice. Thomas Wohlfahrdt a avut această "nebunie" frumoasă. A fost, bănuiesc, foarte dificil pentru organizatori să combine armonios cele trei direcţii ale proiectului: literar, politic şi jurnalistic, încât să nu fie destul de deranjant pentru participanţi. Va trebui să treacă ceva timp după această călătorie ca să putem realiza, la rece, detaşaţi de extraordinara tensiune a acestei aventuri, importanţa ei simbolică - şi nu numai - în planul relaţiilor umane. Acum e dificil să apreciez evenimentul şi cred că nimeni nu se poate încumeta să dea calificative doar de-o singură culoare. Au fost pe parcurs şi momente de entuziasm general, dar şi destule clipe când s-a întronat plictiseala şi oboseala participanţilor. Cred că fiecare dintre scriitorii din Trenul Literaturii va aprecia foarte nuanţat, uneori chiar contradictoriu, această călătorie prin Europa. Şi e firesc să fie aşa. Acum contează că s-au stabilit nişte relaţii între oameni, relaţii care, nu mă îndoiesc, vor fi dezvoltate în următorii ani. Iar dacă cineva dintre noi va publica o carte sau mai multe texte literare inspirate de această călătorie, atunci voi spune că "nebunia" proiectului ne-a inspirat cu adevărat.

- Felicitas, te rog să-mi vorbeşti despre pasiunea ta de a călători. Câte călătorii demne de remarcat ai avut până acum şi ce importanţă au ele pentru tine?

- Îmi place să călătoresc. Sunt pasionată atât de călătoriile reale, cât şi de cele imaginare, pe care mi le ofer cu o regularitate bine balansată. Ele îmi alimentează deopotrivă scrisul, sunt ca nişte pastile energizante pentru munca mea de scriitor. Călătoriile îmi sunt necesare pentru că mă ajută să mă distanţez de lucruri, de oameni, pe care îi pot astfel privi şi aprecia dintr-un racursiu nou...

Am făcut, în 1997, o călătorie în jurul lumii pe un vapor, care a durat patru luni de zile. Nu am fost doar un simplu călător, ci chiar am lucrat în echipă. Am pornit din Hamburg şi am revenit în acelaşi port peste patru luni de zile de plutire aventuroasă pe apele lumii. A fost o experienţă unică, aiuritoare, din care am învăţat multe. Am scris, bineînţeles, despre acea aventură a mea cu vaporul. De fapt am scris despre viaţă, pentru că eu asociez viaţa cu o corabie...

1 2 3

Următoarea pagină