'E foarte dificil să ceri linişte şi armonie totală, când ştii că în grădină se plimbă un tigru'

- Domnule Alberto Porlan, Europa este o realitate geopolitică, dar este şi una culturală, spirituală. În ce măsură credeţi că "LiteraturExpress Europa 2000" a pus în valoare cele două dimensiuni ale ideii de Europa?

- Trebuie să mărturisesc sincer că experienţa acumulată în cadrul Trenului Literaturii mi-a lărgit mult conceptul de Europa. Până la această călătorie, cel mai la est punct geografic văzut de mine vreodată a fost oraşul Frankfurt. De aceea, imaginea mea despre realităţile din ţările de Est era un amestec ciudat de referinţe literare, neînţelegeri istorice şi diverse informaţii, mai mult sau mai puţin adevărate, culese din presă. Nici acum, după ce am călătorit în Est, nu pot să afirm că aş cunoaşte în profunzime realităţile de acolo. În orice caz, în comparaţie cu alţi conaţionali ai mei, mă simt ca un văzător în ţara orbilor.

- Care au fost impresiile Dvs. cele mai puternice legate de această călătorie?

- Am cules impresii de mai multe feluri. În primul rând au fost acelea legate de locurile vizitate: peisaje, monumente de cultură şi, mai ales, oamenii. Dialogurile pe care le-am avut, inclusiv cele cu scriitorii din LiteraturExpress, m-au îmbogăţit enorm. În acest microcosm multicolor şi multilingvistic, unde dezbaterea de idei a fost foarte prezentă, am descoperit încă o dată că nimeni nu poate pretinde că deţine monopolul asupra adevărului sau al erorii. Am descoperit că ideea de naţiune este văzută în ţările din Est altfel decât în cele din Vest. În Est ideea de naţiune este asociată cu concepte precum demnitate şi independenţă, termeni aproape nevehiculaţi astăzi în Occident. Eu sunt foarte suspicios când vine vorba de naţionalism, pentru că naţionalismul se hrăneşte şi pune într-un provocator racursiu diferenţele dintre popoare şi oameni. Şi aceste diferenţe sunt "rezolvate", din păcate, cu ajutorul armelor. Istoria mai veche sau mai nouă ne demonstrează cu prisosinţă acest adevăr trist. Pe de altă parte, înţeleg perfect că astăzi, ţinând cont de realităţile lumii în care trăim, nu putem pretinde ca un portughez sau un canadian, de exemplu, să gândească la fel ca un ucrainean sau un lituanian. Au trăit experienţe de viaţă total diferite. Aşa că, nu putem generaliza, neglijând nuanţele. Aş aminti aici expresia celebră a maestrului William Blake: Only idiots generalize (Numai idioţii generalizează). E foarte dificil să ceri linişte şi armonie totală, când ştii că în grădină se plimbă un tigru.

- Locuiţi şi vă desfăşuraţi activitatea la Madrid. Capitala Spaniei a fost cea de a doua escală a Trenului nostru. Din păcate şi singura, pentru că San-Sebastian a ieşit ulterior din calcul. Istoria Spaniei pare o spectaculoasă succesiune de înălţări şi prăbuşiri. Cum priviţi Dvs. destinul Spaniei?

- Aş vrea să-mi permiteţi să vorbesc puţin despre trecut înainte de a scruta viitorul. Eu fac parte dintr-o primă generaţie de spanioli care n-a fost obligată să sape tranşee. Sper mult ca acest lucru să nu se întâmple şi de-acum înainte. Istoria ţării mele este prea lungă şi complexă pentru a încerca s-o explic în acest scurt răspuns. Dacă vă uitaţi pe hartă, veţi observa că în Peninsula Iberică, pe care noi o împărţim fără probleme cu prietenii noştri, portughezii, Spania are o poziţie geografică foarte interesantă. Jumătate din teritoriu aparţine spaţiului mediteranean, cealaltă spaţiului atlantic. Aş spune că această apartenenţă a noastră la două spaţii geografice distincte a fost ca un adevărat motor pentru istoria Spaniei. Grecia şi Roma veneau spre noi prin Marea Mediterană, iar noi traversam Atlanticul şi debarcam în America lui Columb, şi asta doar la trei luni de la încheierea războiului cu musulmanii, care năvăleau peste noi tot prin spaţiul mediteranean. Regatul spaniol, cum bine se ştie, a devenit un adevărat imperiu, care se întindea din Sicilia până la Lima şi chiar până în Filipine. Acest imperiu s-a menţinut patru secole, după care a urmat o lungă perioadă de cădere, când am pierdut toată puterea, trezindu-ne într-o groapă pe care ne-o săpaserăm singuri. Astăzi Spania este pe deplin vindecată de acel spirit imperial.

Din fericire, istoria tumultuoasă prin care a trecut Spania n-a schimbat nimic din aşezarea sa geografică extrem de favorabilă. Am rămas la fel de bine plasaţi şi putem colabora perfect cu ţările din Uniunea Europeană, care aparţin atât spaţiului mediteranean, cât şi celui atlantic. Noi înţelegem mai uşor atât punctele de vedere care parvin din Nord, cât şi cele din Sud. De asemenea, din poziţia în care ne aflăm, putem promova noi acorduri, destul de oneste şi avantajoase, cu ţările hispano-americane, din Mexic şi până în Chile. Dar poziţia noastră geografică ne situează foarte departe de ţările din Est. Avem nevoie să vă cunoaştem problemele şi să fim mai aproape de ţările Dvs. Ar trebui să venim unii în întâmpinarea celorlalţi pentru a putea realiza o adevărată unitate a continentului european. Este una din concluziile la care am ajuns după participarea mea la Trenul Literaturii.

1 2 3

Următoarea pagină