'A trăi fără cuvânt, fără scris, se poate, dar e o viaţă de prost gust' (3)

- Ce periodicitate are Lato şi cum i-ai traduce denumirea în româneşte?

- Este o revistă lunară, de tip carte, cum e Vatra, doar cu un format ceva mai mic. Avem toate genurile reprezentate, inclusiv dramaturgie şi traduceri. În română înseamnă "Cel care vede", adică "Le Voyant", "Văzătorul". E ca "Zburătorul". Şi dacă îmi permiţi, aş da numele colegilor mei de la revistă: Galfalvi Gyorgy, Lang Zsolt şi Vida Gabor.

- Andras, care sunt modelele tale literare şi ce este literatura pentru tine: o meserie, sau e mai mult decât atât, o vocaţie?

- Cred că şi/şi. Eu n-aş putea trăi fără literatură, fără poezie. M-aş sufoca. A trăi fără cuvânt, fără scris, se poate, dar e o viaţă de prost gust. În ce priveşte modelele mi-e greu să vorbesc. Pot să numesc 50 de nume, scriitori pe care îi preţuiesc, dar n-aş vrea să omit pe cineva şi să jignesc pe cineva implicit. Literatura pentru mine este şi diversitatea opiniilor, diversitatea stilurilor. Lumea în general este multiplă şi diversă, de aceea scriu.

- Există, aşa cum ştim, intelectuali maghiari din România care s-au implicat politic, au intrat în UDMR, au devenit parlamentari. Cel mai elocvent exemplu este Marcт Bиla - o personalitate cunoscută. În ce măsură activitatea politică a scriitorilor voştri a dăunat activităţii lor literare sau, dimpotrivă, a potenţat-o?

- Puţini intelectuali maghiari din Transilvania au intrat în politică, totuşi. Pe Marco Bela îl cunosc din '77 sau '78, mi-e prieten şi este un poet foarte bun, se pot citi poeziile lui şi în română, traduse de acelaşi Drumaru. Acum nu mai scrie. E prea hărţuit ca şef de partid. El consideră că poezia şi politica sunt două lucruri total diferite. Sunt de aceeaşi părere. Scriitorul poate fi o prezenţă civică importantă, oricare dintre noi avem ce spune despre lumea noastră, şi trebuie să şi spunem, întotdeauna şi foarte tranşant, dar scriitorul nu e bine să se implice de pe poziţii de partid, ci de pe poziţii civice, morale, dacă vrea să nu-şi altereze demersul. Dintre confraţii mei care au riscat intrând pe terenul lunecos al politicii i-aş mai aminti pe Szacs Geza şi pe un tânăr din generaţia ta, aflat la Ministerul Culturii, pe nume Kelemen Hunor. El a reuşit să publice recent un roman bine apreciat şi este un tip foarte inteligent, foarte subţire. Kelemen Hunor locuieşte acum la Bucureşti, dar călătoreşte foarte mult. Dacă ajunge la Chişinău, aţi putea să vă cunoaşteţi.

- Andras, îţi mulţumesc pentru acest interviu şi sper ca dialogul dintre noi, scriitorii români de la Chişinău, şi literatura maghiară din România să continue.

A consemnat Vitalie CIOBANU,

iulie 2000, Berlin

Pagina precedentă

1 2 3